Început de basm în Parcul Rozelor,
Trandafirii nu erau încă înfloriți,
Pasanții treceau, priveau,
În așteptare, putea-vor descoperi
Primul boboc.
Ei doi pășeau pe aleele însorite,
Pe sub
La început a fost Cuvântul?
La început au fost înghesuiala și îmbrâncirea,
Reciproca înghiontire,
Înrămate de tocul tuturor ușilor, porților,
La început a fost nevoia,
De la început a fost
În al serii dulce farmec
Nerăbdarea mă cuprinde ...
Totul, care mă-nconjoară
Despre tine îmi vorbește,
Însă, totul, biet, sărmanul
Nu-mi aduce nici o veste.
Gândul meu ce rătăcește
Înspre
De Sfântu Andrei e posomorât și frig:
Ceru-i cenușiu, copacii-s plini de promoroacă;
În cămăruța caldă stau rezemat pe coate
Și totul e atât de trist, ca muzica lui Grieg,
De nu ar fi chiotele
Copacii negrii în castul peisaj
Par murdari, mâzgăliți la întâmplare,
Un grisai neterminat, oarecare,
Desenat de un pictor în șomaj.
Pe cer se reflectă zăpada imaculată
Și albă
Notele de jazz răsună
În piața Excelsior,
Mesele de la cafenele
Sunt toate ocupate,
În aceste zile de jumătate
De August înșelător,
Discuții lejere, râsete cristaline...
Unul de altul suntem
A zilei de-octombrie răcoare
Te obligă în mine, mai tare, să te strângi,
Vântul îți mângâie șuvițele de păr,
Buclele tale blonde pe umărul meu curg,
Trăsura trece cu noi pe alea cu
Trupul gol al femeii văzut din semiobscuritate,
Produce o inducere în eroare,
Unde poți și vrei să cazi din rol, din toate rolurile,
Devii muritor, candaulist, obscen, vulnerabil,
Când nici-un
Contradictoriu de grea e ziua de iarnă pierdută aievea pe undeva de curând aflată postumă…
De ce se aseamănă samânța de dovleac cu sămânța de bumbac timpuriu și târziu de terminat lucrul pe ogoarele
Entuziasmul, încet, încet, l-ai pierdut,
Împietrită stai și-aștepți la fereastră
Clipa când va începe viitorul,
Cu toate că ști că e doar un miraj,
O fata morgana, care dispare
Mereu, în fiece
El ia naștere întotdeuna de la cap
Din nimic, ci din părinți abstracți:
Și zilnic se nășteau într-una frați și frați,
Ce nu știau de existența celorlalți,
Însă leiți la asemănare, ciorchini
Valurile Dunării se revarsă
Pe toate străzile, rețelele, tuturor
Metropolelor europene,
Ieșite din portative visătoare,
Ale unor viori tânguitoare,
Din instrumente jucării,
Valurile Dunării vor
Hybris născut din durere, inevitabil,
Cu primul indus în eroare, cu primul jicnit,
Cu primul îmbrâncit, primul obidit.
Durere purtată din generație în generație,
Din moarte în moarte, hybris
Ei – privesc de jos în sus, spre vârful piramidei,
Unde razele uriașei flori de soare îmbăiază în aur văzduhul,
Nemuritor de treaz e visul de-mplinire al convingerilor
Independente de durerile
Ecouri amare de ruguri nestinse,
Milioane de jertfe și candele-aprinse,
Aduceri aminte la roșii amieze,
La paloșe crunte firesc să reteze.
Barbare satâre cu lame tăioase
Tăiară
Ochii, sub o mască de cretă albă,
Nu îndrăznesc să se ridice, nu știu
Cum să reușesc, să-ți atrag privirea,
Chiar dacă însăși această-ncercare
Este prea dură și văd că te doare,
Masca, în
El stă îngândurat, posac,
Cu spatele la mine, poet sărac:
Sunt încă prea viu pentru el,
El, cel se hrănește cu hoituri.
Îl observ cum întoarce capul,
Brusc, interesat, de
Dumnezeule, care nu exiști,
Sunt pierdut în orașele lumii, departe de natură, de pajiști, de miriști
Neființa ta-mi determină ființa într-o disperare infinită
Zilnica durere nepieritoare,
Cocorii dansează în mijlocul iernii:
Stihiilor, nălucilor!
Învingători de vremelnicie, sunteți fericiți!
Dansați dansul iubirii,
Dansul biruinței asupra naturii,
Deasupra celor mai înalte
Mihai pleca de câte ori avea ocazia afară din oraș, cu bicicleta de marcă rusească, stabilă, spre dealurile din jur, sau înspre mânăstirea de la B., unde căuta liniște sufletească. Vacanța de vară
Era încă noapte, pe la ora cinci, în orașul adormit, când o familie se grăbea pe jos să ajungă la gară. Nu circula nici un mijloc de transport. Părinții înaintau grăbiți, iar singura lor fetiță de
Eleganța se sustrage pe nesimțite,
Atmosfera stridentă a reclamelor, a cluburilor
Exclusive se dizolvă în nimic și totul se dezvăluie
Într-o trivialitate dezgustătoare:
Propuneri
Protocol - proconsul - pro șapte
Pater patriae – de la Rubicon la
Contaminarea radioactivă …
Tragi pe sfoară, pe sfori -
Și îți furi căciula - te asiguri în interese palpabile
AN