Poezie
Vulturul
1 min lectură·
Mediu
El stă îngândurat, posac,
Cu spatele la mine, poet sărac:
Sunt încă prea viu pentru el,
El, cel se hrănește cu hoituri.
Îl observ cum întoarce capul,
Brusc, interesat, de mine?
Vine, în zbor lin, la gratii,
Parcă salută pe cineva?
Întorc capul spre stânga:
O tânără brunetă, în Chanel,
În alb și negru, s-a apropiat,
De noi, întemnițații pe viață.
El ar vrea să se năpustească
Asupra ei, frumoasa moartă!
002194
0