Poezie
Dăinuire
1 min lectură·
Mediu
A zilei de-octombrie răcoare
Te obligă în mine, mai tare, să te strângi,
Vântul îți mângâie șuvițele de păr,
Buclele tale blonde pe umărul meu curg,
Trăsura trece cu noi pe alea cu platani
Colindăm lumea-ntreagă, -mpreună, de ani,
Ne-ndreptăm împăcați spre misticul amurg...
Potrivnic destin, să ne smulgi din adevăr
Ai încercat zadarnic, tinere inimi să frângi,
Dar dragostea noastră nu moare,
Nici nu se lasă de soartă ucisă,
Dăinuim în iubire, și prin ea niciodată noi,
Năzdrăvani, nu am dat nici un pas înapoi,
Călătorim, mai departe, spre zarea deschisă...
002216
0