Adrian Munteanu
Verificat@adrian-munteanu
„Trăiesc pentru-a trăi. E prea puțin !”
Nume: MUNTEANU Prenume: ADRIAN Semnătură de autor: Adrian Munteanu Data nașterii: 21august 1948 Locul nașterii: Brasov Studii: - Școala generală nr. 3, Brașov ; - Liceul “Unirea ” Brașov ( 1962 – 1966); Facultatea de limba si literatura româna Constanța ( 1968 – 1972) – profesor Cornel Regman, asistent Marin…
Bun sentimentul ăsta. Numai să nu fie în exces. Sper să-l controlez, pentru luciditatea discursului.
Pe textul:
„S o n e t 6 9" de Adrian Munteanu
Năzuiesc spre această curățenie. În primnul rând concentrată în stare. Dacă ai simțit-o, e de bun augur.
Pe textul:
„S o n e t 6 9" de Adrian Munteanu
Mă surprind deseori că înțeleg nevoia de a muri pentru a te naște. Mai rău este că n-am găsit încă resurse de a o pune în practică. Asta este dilema și marea mea nemulțumire.
Pe textul:
„S o n e t 6 9" de Adrian Munteanu
Poem condus sigur , cu evitarea surplusurilor de expresie și cu arhaisme care, în context cad bine și dau expresivitate( lăcată).
Pe textul:
„Ulcer" de Radmila Popovici
Foarte adevărat și poetic în interpretare.
Așa cum îți este felul, vezi lucrurile mai optimist decât mine.
Pe textul:
„S o n e t 6 8" de Adrian Munteanu
Dovedesti intuiție. Să știi că voi mai avea câte ceva în tolbă.
La buna recitire !
Pe textul:
„S o n e t 6 8" de Adrian Munteanu
Pe textul:
„Ce dor imi e de dragostea bunicilor mei" de Gabriela Marieta Secu
Iar mi-a revenit speranța că nu vorbesc de unul singur. Și tocmai într-o zi de duminică, amețită de mici, bere și nemișcare interioară.
Există o reciprocitate în simpatie.
Pe textul:
„S o n e t 6 8" de Adrian Munteanu
Pe textul:
„Poet și critic" de Ion Diviza
Acolo jarul patimilor se stinge, iar cenușa îndeamnă la calmul trăirilor subiective. Pe acestă linie, poemul e suficient sieși și cu obiectivele atinse.
Pe textul:
„Trăiri in zori de rouă" de Negru Vladimir
E bine că totuși citești. În rest, vorba celuilalt Adrian,
pe care ai exprimat-o chiar tu : probabil e nevoie mai întâi să înțelegi și abia apoi să te exprimi.
Pe textul:
„S o n e t 6 5" de Adrian Munteanu
Am schimbat patima. Nu puteam să te supăr tocmai pe tine.
Pe textul:
„S o n e t 6 6" de Adrian Munteanu
Doua minute am avut. Suficient ca sa merg pe drumurile cotidiene cu imaginea frunzelor dibuite in locul ochilor. E toamna, e primavara. Mai degraba un anotimp al rodului in care ti-ai rostit, cu accent memorialistic, o traire care ramane, care nu se stinge dupa consumarea ei.
Pe textul:
„Pixul cu bilă" de Adrian Firica
RecomandatNavighezi cu dezgustul acumularilor lipsite de orizont, intr-o lume fara prea multe raze de lumina. Lumea pe mare e lumea pe nesfarsitul unor existente terne si ternare, o lume a lipsei de orizont, pe care o poti parcurge numai cu sudalma pastrata in coltul gurii.
Esti foarte aproape de ceea ce gandesc si simt. Insiruirea de elemente componente, acumularile pe care le produce,face ca finalul sa devina un strigat. De nimeni auzit.
Nu cumva este \" desfrau al imaginatiei \" ?
Pe textul:
„Navigator de pripas" de Vasile Munteanu
Inserturile de citate biblice , mai ales cele pe care ti le aduci aminte mai greu, sunt o hrana zilnica oricand revelatoare.
Inteleg de ce ai pus citatul ca subtittlu. Pentru ca ai incercat sa-l preiei in trairea ta poetica si nu numai sa intaresti o viziune generalizatoare. Starea curge firesc, spatiul convertit in vers e generos si se simte ca te inspira. Personal am receptat finalul cu regretul ca nu s-a gasit o formula care sa nu sparga sirul revelarilor cu o expresie usor plata( nu vreau sa te pierd ). Nu stiu ce ar fi de facut si nici nu stiu daca trebuie sa bagi in seama remarca. E o nota la prima lectura.
Pe textul:
„un fel din psalm" de stanescu elena-catalina
E prea simplu ca sa nu fie expresiv, e prea adanc ca sa nu fie frumos. Barbatul lacrimand e o imagine care intradevar se repeta astazi,fara a se confunda intentiile. Intrezaresc prin voi speranta in trezirea noastra spre o reala sensibilitate.
Pe textul:
„Bărbatul acela..." de Lavinia Micula
Te sfătuiesc să lași, deocamdată, la o parte stelele și inima, imagini mult prea generale și uzate de folosință și să încerci să te analizezi, să-ți vezi nuanțele trărilor, să avansezi pe spații mici, să-ți cauți un loc personal. Nu e o noutate că acest lucru se poate face citind mai întâi poezia de bună calitate. Nu orice. Ar trebui să te sfătuiești cu cineva înainte de a trece la lectură, ca să nu cazi în patima asumării unor modele false.
Curaj și răbdare.
Pe textul:
„In calea ta" de IOANA GRAMA
Atmosferă bacoviană, prea bacoviană ca să poți să te detașezi de model. Este prezentă aici și moartea și boala și crucile și sicriele. După acumulările necesare, ar trebui să înceapă să se ivească și timbrul personal.
Pe textul:
„O ultima boala" de Notopic
Extrag tonul poemului, de o sensibilitate mai puțin obișnuită în cazul unui bărbat. O suspectez de ușor teatralism, cu lacrimi și durere prezente în destule componente, cu pașii numărați înaintea ultimei întâlniri. Dar e vorba de o despărțire, iar gestica devine, în acest caz, ritualică.
Ceea ce m-a cutremurat a fost imaginea \" mă chinuiau venele îngrămădite prin colțuri \" care îmi crează chiar o durere fizică, o stare de sufocare, o senzație că, din moment în moment, fluxul sangvin se va întrerrupe prin aceste traiecte sugrumate. Nu știu ce să spun. Parcă totuși e prea mult și se află în prelungirea aceleiași teatralități.
Iartă-mă pentru impresiile fugare.
Pe textul:
„o clipă cât o viață" de Bogdan Gagu
