Trăiri in zori de rouă

tacere
aruncata
la un pas de ochii tai;
uite, presar nisip
si boabe de roua
in palme, apoi,
cu tamplele aprinse
de rugaciune,
ma indrept
spre cel
ce m-a aflat, candva,
stinsa
in jaraticul
inimii</i>,
iubire!

Văd aceste trei sintagme ca un reflex al liniștii din noi.
Acolo jarul patimilor se stinge, iar cenușa îndeamnă la calmul trăirilor subiective. Pe acestă linie, poemul e suficient sieși și cu obiectivele atinse.

Natural prin armonia proportiilor si a sugestiilor de contemplatie.Poate un pic cam fragila S2 dar in rest bine.
Remarc: \"străina//între clipe ingânată\"

Ca tot ma gandeam astazi la \"religia\" iubirii, mi-am adus aminte de \"templul\" acesta unde se tace frumos...
Un cuvant, printre clipe...

Camelia: imi place ramura altoita pe poemul meu... mai mult ai reusit sa ma scapi si de samburele otravit al contiintei.
Adrian: Ca de obicei comentariile tale sunt foarte esentializate si la obiect.
Ioan: fragilitatea strofei cu pricina e premeditata... e vorba de antagonismul intre pulsiune si ratiune... e acel joc pe lama cutitului.
Elia: cuvintele sunt neputincioase in fata trairii... daca putem spune ce am trait in cuvinte inseamna ca nu am trait deloc... mai in gluma mai in serios aceste ferestre spre sufletul meu sunt doar creionari in alb si negru.
Multumiri celor care ma citesc precum si celor care imi lasa semne ale prezentei lor aici.

Calm si linistit ca o zi de vara cu un om care stie sa pretuiasca tacerea si asteptarea si cu o femeie destul de straina pentru a trezi patimi si destul de cunoscuta pentru a nu fi uitata cu una - cu doua.

Frumos:)

mi-a placut. multa expresivitate in cuvinte putine...:)
aceeasi dulce,