AMAdrian Munteanu
Verificat@adrian-munteanu
„Trăiesc pentru-a trăi. E prea puțin !”
Nume: MUNTEANU Prenume: ADRIAN Semnătură de autor: Adrian Munteanu Data nașterii: 21august 1948 Locul nașterii: Brasov Studii: - Școala generală nr. 3, Brașov ; - Liceul “Unirea ” Brașov ( 1962 – 1966); Facultatea de limba si literatura româna Constanța ( 1968 – 1972) – profesor Cornel Regman, asistent Marin…
Pe textul:
„Narcis talentat" de Mihai Cucereavii
Pe textul:
„Cămilă-prometeu" de Mihai Cucereavii
Pe textul:
„Limita țipătului" de Mihaela Maxim
La a doua aș mai umbla la metrica versurilor. Mai întâi la versul trei. Poate \" Se-admiră des și veșnic e flatat\". E doar o variantă la prima mână. Poate altceva.
Eu le-aș fi trimis separat. Primul, pentru că se referă în general la activitatea de pe site, văzută cu ironia care-i șade bine, ar fi avut alt impact.
Pe textul:
„Narcis talentat" de Mihai Cucereavii
Strofele întoarcerilor spre dreapta și spre stânga sunt aproape de coșmar, le văd desfășurarea cinematografică (cinema în cinema ? ) și îmi place bogăția lor imagistică.
\" suntem doar boala timpului de rut\" e frumos și semnificativ.
\" n-avem statui nu avem temple \" fixează orizontul temporal.
Obisnuit sa întrevăd tensiunea insinuată, nu mă satisface finalul care, spre deosebire de tot ce s-a întâmplat până atunci, coboară într-un calm aparent, într-o retragere în sine, chiar dacă finalul deschis e de preferat.
Pe textul:
„nu există minune a lumii" de Vasile Munteanu
Dacă undeva, într-un colț de suflet, am fost pe o lungime de undă apropiată, eu sunt cel care mă bucur și sper să ne mai prelungim micile mulțumiri interioare. Poate chiar cu sunetul de azi care, a propos de ce spuneam, este unul al sufletului. Mie îmi place, dar nu întotdeuna rămânem pe aceeași lungime de undă. Ar fi și monoton.
Succese și speranțe!
Pe textul:
„S o n e t 13 5" de Adrian Munteanu
Personajele rămase \" copii de cretă \" sunt eroii, mai târziu, ai unei translări spre iubirea trainică. Încerci o descompunere în nunațe a stărilor decupate dintr-o trăire. Poate că aici sunt prea multe cuvinte, iar efectul se îneacă în conturul lor.
De la mai mult se poate mai puțin. Invers e mai greu.
Pe textul:
„lacrima ucigașă" de Mihaela Maxim
Pe textul:
„S o n e t 13 5" de Adrian Munteanu
își așteapă ziditorul\".
Sub acest semn al timpului remodelat se derulează un poem în care deslușesc punctări cu tehnică diferită față de alte poeme. Mă refer la sintagmele fără final, tocmai de aceea polisemantice, ca în în primele două versuri.
Cu riscul de a se considera că ne categorisim reciproc cu steluțe, o așez la locul ei, pentru că așa mi se pare normal.
Pe textul:
„Cu ochi de rouă te cânt" de Maria Prochipiuc
Nu mai apuc să mulțumesc. Am ajuns să o fac prea des.
Pe textul:
„S o n e t 13 5" de Adrian Munteanu
Mă bucură prezența ta.
Pe textul:
„S o n e t 1 3 4" de Adrian Munteanu
Pe textul:
„S o n e t 1 3 4" de Adrian Munteanu
Pe textul:
„S o n e t 1 3 4" de Adrian Munteanu
Pe textul:
„S o n e t 1 3 4" de Adrian Munteanu
Miiiiii de mulțumiri .
Pe textul:
„S o n e t 1 3 4" de Adrian Munteanu
Pe curând
Pe textul:
„S o n e t 1 3 4" de Adrian Munteanu
Pe textul:
„S o n e t 1 3 3" de Adrian Munteanu
Cel mai mult mă gândesc că vor folosi notațiile celor care nu au avut o tangență marcată cu periuoada terorii comuniste. Ca să-și facă o idee mai clară despre devenirea noastră.
Pe textul:
„În gulagul românesc ( 5 ), mărturiile tatălui meu" de Adrian Munteanu
Mulțumesc pentru remarcă.
Pe curând.
Pe textul:
„S o n e t 1 3 3" de Adrian Munteanu
Pe textul:
„Gand" de Negru Vladimir