Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

nu există minune a lumii

1 min lectură·
Mediu
ochiul meu galben e junglă de pluș
îți rezemi tâmpla de pleoapa venală –
cum te gândești?
mă întreb fără să te întreb răspunsul
adoarme îndată întrebare impersonală
se făcea tâmpla ta cinematograf arhaic
romeo și julieta se-ncolăceau reci reptile
eu te iubeam nu eram mort
tu mă otrăveai iubindu-mă
spectatorii fluierau și înjurau copios
coapsa dezvelită a virginei copile
nimic nu aduce râsul sau fericirea
să ne sinucidem uitând “eu” și “tu”
oamenii nu se nasc oamenii nu nasc
suntem doar boala timpului de rut
n-avem statui nu avem temple
tresăreai în somn visarea nu-i artă
te vedeam aievea cum treceai pe reptile
cu arme de oase cu arme de piatră
întorceai capul la stânga spectatorii
se întorceau cu sală cu tot înspre stânga
leșinai în cadru rămâneau scaunele goale
apele curgeau invers se aburea stânca
de curgeai înspre dreapta țin minte
se împiedica în propriile raze soarele
trunchiul spectatorilor pleca să se culce
rămâneau în sală bizare picioarele
coborai din ecran cu ochiul în palmă
le spălai în umoare vechile bătături
salivau fixându-ți coapsa dezvelită
tu învățai să fluieri și să înjuri
otrăvită oboseai te rezemai îndată
cu tâmpla ochi de jungla de piatră
043.575
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
196
Citire
1 min
Versuri
33
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Munteanu. “nu există minune a lumii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/81436/nu-exista-minune-a-lumii

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

îmi dai frisoane. cred că o să intru mai bine în scaun. cât mai am timp.
ce mi-a plăcut în mod deosebit este felul în care împingi înainte copila, femeia etc, lăsând-o să se desfășoare în fața ochiului rău \"galben\", felul în care deschizi și închizi poveseta într-un ochi...imaginile sunt foarte puternice și clare totodată...
0
@adrian-munteanuAMAdrian Munteanu
Viguroase imagini, reci ca reptilele ce-l bântuie, ordonate într-o manieră proprie, cu substanță și libertate a gândului.
Strofele întoarcerilor spre dreapta și spre stânga sunt aproape de coșmar, le văd desfășurarea cinematografică (cinema în cinema ? ) și îmi place bogăția lor imagistică.
\" suntem doar boala timpului de rut\" e frumos și semnificativ.
\" n-avem statui nu avem temple \" fixează orizontul temporal.
Obisnuit sa întrevăd tensiunea insinuată, nu mă satisface finalul care, spre deosebire de tot ce s-a întâmplat până atunci, coboară într-un calm aparent, într-o retragere în sine, chiar dacă finalul deschis e de preferat.
0
@cristiana-poppCPCristiana Popp
Poezie-cinematograf, e adevarat. sau cel putin asa o vad eu. Imagini cutremuratoare, sigure, netremurate, fara pic de ezitare. Ma bantuie imaginea spectatorilor fara trup, doar picioare. Brrrr...
0
@elia-davidEDElia David
Sunt pe fuga, Vasile, dar nu m-am putut tine departe de poezia ta. Asa ca am citit:
\"se făcea tâmpla ta cinematograf arhaic
romeo și julieta se-ncolăceau reci reptile
eu te iubeam nu eram mort
tu mă otrăveai iubindu-mă
spectatorii fluierau și înjurau copios
coapsa dezvelită a virginei copile\"

\"de curgeai înspre dreapta țin minte
se împiedica în propriile raze soarele
trunchiul spectatorilor pleca să se culce
rămâneau în sală bizare picioarele\"

Si restul... Exact asa cum ai scris, fara sa am pretentia ca inteleg eu cum gandesti tu.:) Desi tare mi-ar placea sa stiu...:)
0