Adrian Munteanu

Ai construit un poem deschis, cu sensibilitatea dintotdeauna. De obicei, după o acumulare de interogații, vine versul final în care se dă răspuns. Mult mai bine așa, cu trupul devenit lut. Avem ce modela în clipele de răgaz.

Adăstând, de câte ori am putut, în lumea superbelor metafore care îl individualizează, consider acum, când constat că suntem atât de aproape ca zi de naștere, că citindu-l pe Vladimir mi-am prelungit clipa tinzând spre lumină și veghe a simțurilor. El nu ne înșeală niciodată așteptările și ne invită la călătorii fantastice prin meandrele cugetului.
La mulți ani, Vladimir. Cu bucurii și speranțe!
Mulțumiri, Maria, că nu uiți de cele mai frumopase gesturi cu putință.

În principiu ai dreptate. Anda însă știe că, uneori, în ce mă privește, apropierile sau distanțele nu mai sunt bine delimitate.
Pe curând.

O singură libertate își poate lua poetul : să se insinueze printre adevăruri, iluzii și imagini mentale, nicicând traduse în realitate. Adică să-și construiască o lume. În cazul de mai sus, consideră că am avut o zi mai bună, mi-am formulat ilkuzia că s-ar putea, chiar dacă nici eu nu cred asta.
Te-am înțeles. Mai degrabă, în ce mă privește, e valabilă formula pășirii pe o muchie de cuțit. Mă rănesc, mă oblojesc și încerc să merg mai departe.
Cu prietenie.

C.D. - La început am postat un episod pe săptămână. Acum am trecut la două. După cum remarca Radu, pare să fie o periodicitate acceptabilă. Pot face și altfel dacă mi se va cere.
Roxy - Nu este vorba de mine în acest serial. Nu sunt atât de bătrân încât să fii făcut pușcărie politică la sfârșitul anilor 40. După cum scrie în titlu, este vorba de \" mărturiile tatălui meu \".
M-ai întrebat de ce a ajuns într-o asemenea situație. Tatăl meu a fost liderul studentilor din Iași în anii 1935-36, s-a refugiat la Brașov în timpul războiului, iar aici a făcut parte dintr-un grup de peste 20 de persoane care se întâlneau clandestin și discutau posibilitatea de a înlătura regimul comunist care căzuse ca o plagă pe trupul țării. Un informator a denunțat întregul grup la Securitate. Toți au fost arestați și au primit pedepse între 5 și 10 ani. Tatăl meu a făcut cinci ani, a venit acasa , dar după trei ani a fost condamnat din nou și a făcut încă zece ani de închisoare. Acest lucru va fi dezvăluit în episoadele viitoare.
Radu - fiind vorba de memoriile tatălui meu eu nu-mi permit să umblu la text. Ar fi o imixtiune nefirească, având în vedere că eram copil pe acea vreme și nu cunosc din interior ororile despre care este vorba. De ce a scris atât de concentrat ? El explică în episodul nr.2, \" Cuvânt introductiv \", unde precizează că nu a vrut să scrie nici memorii și nici un jurnal, ci doar niște însemnări, pentru ca perioada cea mai grea din istoria României moderne să nu fie uitată.
Vă mulțumesc că sunteți aproape. Rostul acestui serial se împlinește

S-a rezolvat.
Cel ce poartă o asemenea imagine în minte, trăiește într-o grădină a Edenului.

Eu încă încerc- mental- să rămân doar cu imaginile unei lumi ideale. Greu, tare greu...

Mă mai gândesc cum să fac în legătură cu subtextele. Singurul impediment este că am convenit ca fiecare sonet să aibă un singur cuvânt în subtitlu. Aceasta îmi îngrunează considerabil claritatea definiției.

Thais - tema va apare și altădată. Prea ne macină zilnic ca să o putem ignora.
Codrina - va veni și acest subiect. dacă nu cumva, scriind fără oprire, transform fiecare zi într-o împlinire. cel puțin așa aș vrea să cred.
Bine ai revenit.
Elia - am schimbat. Mulțumesc. Pe curând.
Miha - ca și prietenia.

Florin - mă bucură că ești aproape
Dana - privesc imaginea și îmi vine să mai scriu un sonet. Poate cel de azi.

Pentru mine n-ar fi rău. Nu știu ce ar face cititorii.

A doua perspectivă interesantă pe ziua de azi sub care se vede efortul creator.
De la bucătărie la poezie - în ciuda rimei - e o distanță pe care numai creatorul autentic o poate surmonta. Aici efortul a reușit.

Bine ai venit!
Aceste cugetări sunt minate de prea deasa lor folosință împrumutată din lexiconul filozofic. Străduiește-te să-ți găsești trăiri personale în formule poetice care să ocolească locul comun.
Curaj și inspirație !

Nu mă voi mai întoarce la existențele mele lipsite de amplitutudine. Voi rămâne însă sensibil la orice adiere de prospețime ideatică traversând curgerea senină a timpului.
Ce semne expresive îmi lași. Ele amplifică un sunet, iar uneori îl descoperă dintr-o magmă informă.

Superb și expresiv. Îmi atinge coarda romantică.
Mulțumesc cu plecăciune.

Încep să înțeleg fascinația culorilor.
Primesc cu satisfacție fiecare lecție în plus.

Mare provocare pentru epigramiști. Replicile trebuie să curgă.

Vrei să sfințești pietrele cu pâlpâirea fugară a lumânării. Imagine atrăgătoare. Mă gândesc doar că pietrele ce ard vor topi lumânările cu flacără cu tot, cu minciună sau fără.

Trebuie că ești într-o perioadă fastă, după concediu. După ce ai fost scutit de corvoada lucrului, ai trecut la atac cu arme furate din arsenalul \" dumanului \" veșnic la pândă.

Dacă n-ar scrie negru pe alb Liviu Nanu, aș zice că e o greșeală . Când epigramiștii sunt în concediu, apar poeții să-și arate mușchii satirei și disponibilităților analitice.
Pun punct aici, ca să las loc epigramiștilor, pentru replica pe care catrenul o merită. Dacă nu or fi plecați la ascuțit condeie pe plajă.