Cu iz naiv de trecut

cine să îți sărute primăvara mâna cu ghiocei crescuți din carnea ta cine să-și roage buzelor să-ndure lumina stinsă-n palma ta cine să îti sărute vara gura și soarele ce doarme-n locul ei cine sa-și vandă buzele în ciuda atâtor vorbe către nicăieri cine să îți sărute toamna părul în care vântul scutură din frunze cine să-și pună buzele pe cerul sonor al păsărilor duse cine să îți sărute iarna ochii și lacrimile fluturi grei de frig cine să-ți încălzească casa la soba dintre gânduri cine să te sărute-n întregime toată nevinovatul trup să ți se facă lut și-apoi când dormi să-și nască forma acelor buze care l-au avut