Pe scări

fug oare de minciuna de ieri?
evident
cineva mi-o pune pe masa proaspata chiar calda...
mai bine

mor

Asta e, de obicei caldă, proaspătă, ademenitoare pe masa disperării. Mai bine flămînd. Mai bine singur. Mulțumesc, dacă nu minți.

Vrei să sfințești pietrele cu pâlpâirea fugară a lumânării. Imagine atrăgătoare. Mă gândesc doar că pietrele ce ard vor topi lumânările cu flacără cu tot, cu minciună sau fără.

Teribilă durerea mersului pe pietre, dar o întrece cea a unei minciuni dulci și viclene, care sapă răni adînci nevăzute. Imaginea e chiar frumoasă, am văzut-o pe viu, iar minciuna topească-se, fie lumină!

\"Mi-am șters ochii cu o
minciună era tot
ce-am găsit\"... chiar si numai pentru acest fragment as considera poezia buna... mi-a placut.

Bună, Vladimir, am căutat doar să spun, vezi, nici n-am pus-o la poezie. Scriu ce simt, simt ce scriu, scriu pentru cel puțin un cititor, încă scriu. Mi-i bine cu voi, care mai înțelegeți.