Poezie
S o n e t 1 5 9
al renunțării
1 min lectură·
Mediu
Din banca mea ascult trândav rostirea,
De pe un tron curgând în valuri grele.
Răsfrânte-n ziduri, scurse pe podele,
Cuvintele își caută menirea.
Dar ce socot în gândurile mele
Sugrumă fără milă irosirea,
Căci ce vreau eu, nu ce-a cuprins vorbirea
Va mai rămâne-n suflet și în piele.
Orgoliul mut îl voi azvârle milei,
Să curm cu poftă verbul ce-a durut
Și să mă smulg din ceasul dat idilei.
Rămân să fiu ce-odată n-am putut.
De veghe stând în turnul alb al zilei
Nu-mi mai întorc privirea spre trecut.
023.219
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “S o n e t 1 5 9.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/83961/s-o-n-e-t-1-5-9Comentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AM Nu mă voi mai întoarce la existențele mele lipsite de amplitutudine. Voi rămâne însă sensibil la orice adiere de prospețime ideatică traversând curgerea senină a timpului.
Ce semne expresive îmi lași. Ele amplifică un sunet, iar uneori îl descoperă dintr-o magmă informă.
Ce semne expresive îmi lași. Ele amplifică un sunet, iar uneori îl descoperă dintr-o magmă informă.
0
rasfranta-n ziduri, poarta nu inseamna doar un prag, ea il invita pe om sa il treaca..