Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

S o n e t 1 5 9

al renunțării

1 min lectură·
Mediu
Din banca mea ascult trândav rostirea,
De pe un tron curgând în valuri grele.
Răsfrânte-n ziduri, scurse pe podele,
Cuvintele își caută menirea.
Dar ce socot în gândurile mele
Sugrumă fără milă irosirea,
Căci ce vreau eu, nu ce-a cuprins vorbirea
Va mai rămâne-n suflet și în piele.
Orgoliul mut îl voi azvârle milei,
Să curm cu poftă verbul ce-a durut
Și să mă smulg din ceasul dat idilei.
Rămân să fiu ce-odată n-am putut.
De veghe stând în turnul alb al zilei
Nu-mi mai întorc privirea spre trecut.
023208
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
89
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian Munteanu. “S o n e t 1 5 9.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/83961/s-o-n-e-t-1-5-9

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@dana-stefanDSDana Stefan


rasfranta-n ziduri, poarta nu inseamna doar un prag, ea il invita pe om sa il treaca..
0
@adrian-munteanuAMAdrian Munteanu
Nu mă voi mai întoarce la existențele mele lipsite de amplitutudine. Voi rămâne însă sensibil la orice adiere de prospețime ideatică traversând curgerea senină a timpului.
Ce semne expresive îmi lași. Ele amplifică un sunet, iar uneori îl descoperă dintr-o magmă informă.
0