Adrian Munteanu

Asa se intampla. Ma parasesc oamenii la care tin cel mai mult. Fara gluma, inteleg si-mi pare rau ca pierdem o ocazie de a \" suferi \" pe aceleasi coridoare ale memoriei si straduintei.

Radmila - regretul este în primul rând al meu. Mulțumesc pentru susținere.
Adrian - oare să spun ? Uite că spun : Adrian Erbiceanu este unul dintre principalii mei susținători. Nu numai sufletești. Îți voi trimite cu prioritate cartea. Și nu numai una. Încă odată îți mulțumesc pentru susținere, generozitate și prietenie.
Anca - nu, nu m-am gândit la cei din Brașov. De la ei am avut în viață numai lovituri și nu mi-am imaginat că citește cineva din apropierea mea. Chiar mă credeam singurul nebun de prin zonă. Îmi cer iertare pentru ignoranță. Invitația nu suna și pentru brașoveni, deoarece cred că ei nu au nevoie de invitații speciale dacă le face plăcere să vină. Nu încetez însă să fiu sceptic și în acest moment. Încearcă și demonstreză-mi că nu e așa. Dă-mi un semn, altfel am putea trece unul pe lângă celălalt fără să știm că existăm.
Elia - hai, fă un efort. Ai cazarea asigurată.
Dimitru - ca rezultat al bunăvoinței tale a ieșit o epigramă de toată minunea , pe care o voi reține și o voi așeza pe aproape.
Ingada - e, într-adevăr, o bucurie și o emoție pe care nici nu știu să o exprim îndeajuns. De nu m-ar doborî până vineri. După aceea...nu m-ai contează.

Bogdan - dupa ce iti multumesc pentru apreciere, iti spun ca e destul de simplu de rezolvat problema. Da-mi adresa pe blitzro@hotmail.com. Numai sa ai un pic de rabdare cu mine.

Marinela - eu ar trebui să fiu cel care te felicită. Mă surprinde că nu ai spus nimic. Ar fi fost oameni pe aproape care să se bucure de realizările tale. Măcar unul și tot ar fi fost un câștig. Eu am niște proiecte și poate, odată, le vom discuta.
Dan - acum nu mai știu ce să cred. Unde e adevărul ? Atunci când sunt redus la o cantitate neglijabilă, când mi se atrage atenția că spun truisme și scriu naivități sau când sunt felicitat ? Poate vii la Brașov ca să tranșăm problema.
Anca - nu știu cum să interpretez prezența ta \" mică \". Drept o prezență cu sufletul sau una reală ? Dacă e adevărată a doua variantă trebuie să-mi spui clar, ca să rezolv problemele de cazare. N-aș vrea să vină cineva în Brașov și să nu aibă unde să stea.

Cristina - de la cei ce se află departe am așteptat eu întotdeaauna un semn care să ne facă pe toți să nu ne simțim la distanță. Un gând bun de la zeci de kilometri, e ca un balsam.
Atropa - îmi spui că ai citit toate sonetele mele în momentul cel mai important. Pentru că ce s-ar face truditorul dacă ar știi că s-a străduit doar pentru sine ?
Vladimir - Da, e ușor premeditată fixarea zilei pentru lansare. În noaptea de Sânziene ce va urma, dacă tot se poate întâmpla orice, aștept să-mi dai un semn că totuși vei veni.
Dorina - sigur că vor mai urma și altele. Am mai spus-o : atâta timp cât Dumnezeu mă va mai îngădui în această lume. Faptul că am pus acest titlu primului volum de sonete e un angajament public.
Loredana - ce departe ! Nici nu-mi vine să cred că au ajuns cuvintele mele pană acolo. Aștept, cu drag, să ma contacteze oricine din partea ta. Iată datele : blitzro @hotmail.com, sau str. Cerbului 27 Brasov. Daca ai nevoie de telefon, ți-l voi da.
Liviu - cu mare bucurie îl aștept pe acela care se străduiește mereu să împărtășească bucuriile cu ceilalți și să le fie aproape în momente semnificative.

Constantin - fiecare autor tinteste undeva, cât mai sus. Care va fi locul sau real, va trebui sa decida cei ce se erijeaza in cunoscatori si ordonatori ai fenomunului.
Alina - iti multumesc pentru gandul bun, dar regret ca nu poti veni. Dintr-o mie de motive. Unele le stii. Asa am eu noroc. Sau altii au noroc si eu nu.
Cat despre Iasi, nu este nici o indoiala ca voi veni in toamna cu emotie si bucurie. Poti sa ma programezi de pe acum.Cartea va ajunge, cu siguranta.
Dana - da, imi aduc aminte de afirmatie si speranta. Multumesc, dar fara formule din astea de politete. Incep sa ma cred batran si nu am decat 100.
Cu drag

De ce s-o fi scos acest articol de pe prima pagină ? Înțeleg că or fi mai importante altele, dar , în acest fel, unii vor fi văduviți de cunoașterea momentului și nu este vorba de mine, ci de faptul că ar putea fi tocmai dintre cei interesați de a veni la Brașov.
Mă rog, sper să se citească singurul loc unde anunțul mai este vizibil, la \"subiecte fierbinți \".
Dacă nu aș fi ocupat cu altele, aș putea să interpretez într-un mod destul de puțin onorant gestul celui care a decis dispariția articolului de pe prima pagină.\"

Ei bine, Marius mi-a adus aminte, dacă mai era cazul, că eu sunt unul dintre privilegiați, pentru că, nu numai că am stat alături de Marin Mincu într-o anumită împrejurare, dar am fost alături de el, săptămână de săptămână, timp de trei ani. A fost un privilegiu de care sunt mândru și care a avut partea lui de contribuție majoră la ieșirea mea în lume, la cel ce sunt astăzi.
Am urmat Facultatea de filologie din Constanta în perioada în care Marin Mincu, tânăr și nonconformist, era un simplu asistent și nu cred că depășea 30 de ani. Profesor era regratatul și neprețuitul Cornel Regman. Ei bine, eu sunt unul dintre cei care am avut privilegiul de a face seminarii cu Marin Mincuu, de a lucra pe texte, de a primi și rezolva teme de studiu și de lucrări. Unul dintre primele mele eseuri critice relizate sub stricta sa îndrumare, prin anii 1970, a fost \"Iovan Iorgovan - mit al adevărului și al vieții\". Au urmat și altele și am încheiat, cred, cu eseul \"Luceafărul -entități antinomice \" pe care l-am și publicat în revista institutului care se numea EX PONTO. Marin Mincu coordona apariția acestei reviste pe care o port cu drag, dupa atâția ani, la mine acasă. În această revistă mi-au apărut si alte articole, ca și cronici dramatice ale spectacolelor văzute de mine la Teatrul din Constanmta. Mi-a fost drag Marin Mincu, ne-am înțeles foarte bine, m-a încurajat, m-a sprijinit, pe mine, unul dintre singurii studenți veniți de pe plaiuri montane.
Mi-aș dori mult să citească aceste rânduri. Nu l-am mai văzut de atunci, adică de vreo 35 de ani. Nu ne-am potrivit niciodată drumurile și ne cred să-l mai țină minte pe studentul acela înalt care avea talent la teatru și câștigase premiul pentru interpretare în cadrul Festivalului Național al Artei Studențești. Dar, cine știe, cu memoria lui.
Unul dintre cele mai importante obiecive pe care le am în viață este de a-l întâlni odată. Chiar dacă nu își va aduce aminte de mine mă voi bucura să-i fiu aproape, de această dată pentru scurtă vreme și sper să mă accepte. Aș vrea să-i arăt doar că nu m-am lăsat, să-i ofer volumul meu de sonete pentru lansarea căruia mă pregătesc și să-i mai mulțumesc odată pentru tot. Pentru că a existat tocmai în momentul în care scoteam capul în lume.

Silvia - ești oricând bine venită. Te aștept. Nici eu nu iubesc chiar oricare alt gen , dar, ce sa-i faci, fiecare cu structura lui și cu felul în care se poate raporta la viață.
Dana - eeei, ce vești, ce vești !!! Știu că vei veni. Nu cred că se poate să nu ne vedem într-un asemenea moment și să nu pot eu să-ți mulțumesc privindu-te în ochi.
Daniel - nu m-ai uitat în nici un moment care avea importanță pentru mine. Ar fi cazul să te hotărăști. Știu că te îndreptai spre Oradea. Un popas e binevenit. Aștept un semn.

Ceea ce eu, ca un împrăștiat ce sunt, am uitat să precizez din capul locului este că poezie.ro are o contribuție majoră la realizarea acestei cărții. Coperta pe care o vedeți la început de mesaj aparține dragei mele Dana Ștefan căreia nu voi reuși să-i mulțumesc îndeajuns pentru prietenia, operativitata și grația cu care a răspuns rugăminții mele. Voi face acum cuvenita și necesara adăugire, chiar în cuprinsul materialului.
Anni-Lorei – totuși vei fi prezentă la Brașov. Cred în puterea gândului.
Robert – da, lansarea are loc la mansardă. Văd că știi locul. Te aștept cu drag.
Codrina – în ce te privește m-aș fi bucurat mai mult să vii la Brașov. Poate totuși...
Gabriela – am adus ceva din culoarea care te înconjoară prin coperta Danei. Îți mai transmit și eu un salut de lângă brazi.
Ion – Așa se întâmplă, nu ne potrivim cu timpul. Trag nădejde să mai avem ocazii. Și să fim sănătoși și voioși.
Dana – va să zică, în loc să fac eu în continuare temenele în fața ta, pentru expresivitatea acestei coperți pe care mi-ai dăruit-o, tot tu ești aceea care mă feliciți. Trebuie să știi că nu e oră în care să nu mă uit la copertă, să nu mă bucur de ea și să nu realizez cât de scurte sunt drumurile prin această țară. Cel puțin de la Brașov până la Oradea. Totuși...totuși...Mai dă-o la o parte de școală. Locul tău ar fi fost la Brașov. Trebuie să-ți spun că editorul cărții a spus că e cea mai frumoasă carte pe care a scos-o editura lui.
Luminița –am oscilat puțin gândindu-mă să nu te supăr, dar n-am putut să nu declar public că ești printre aceia care sunt înscriși în cartea mea, ca unul dintre sprijinitorii apariției ei. Așa cum se află acolo Adrian Erbiceanu, Nick Sava și câțiva colegi de redacție de la Atheneum, Vancouver. Jumătate din carte e realizată cu sprijin canadian. Prietenia mea fără sfârșit. Mă voi strădui să ajungă cartea la tine cât mai repede.
Lory – mulțumesc pentru apreciere și constanță. Suntem pe aproape.
Lucian – un gând care îmi întărește convingerea că nu sunt singur. Dincolo de momentul în care stai în fața caietului, e nevoie de aceste voci și suflete apropiate.
Yness – măgulitor pentru mine. Măcar volumul sper să ajungă la tine, dacă vei vrea.
Daniela – voi ține minte această strofă și culorea tuturor mesajelor tale. Despre carte ? Dă-mi adresa pe blitzro@hotmail.com.
Costin – mulțumesc pentru apreciere. Fii aproape în ziua cu pricina. Voi simți sprijinul necesar.
Aurel - ești generos, așa cum te-ai dovedit întotdeauna. Da, am trimis materiale la antologie. Sper că le-au primit, pentru că din partea poștei te mai poți trezi și cu surprize. Un exemplar al cărți mele îți va aparține. Frumos ar fi fost să vii la Brașov. Mai aștept o veste.
Aștept, în continuare, alte confirmări ale celor care vor să vină la Brașov. Ne vom descurca cu toate.
Cu drag pentru fiecare.

Radu - Nu încurci niciodată nimic. Ar fi onorant pentru mine.
Maria - un singur lucru e de spus : te aștept cu drag.

Îmi amintesc că unul dintre primele texte semnate de Maria Prochpiuc la care am îndrăznit să scriu ceva, un fel de interpretare personală, era - ca și acum - o asociere între imagine și gândul poetic. Atunci era o imagine de iarnă. Acum vii cu verdele grăuntelui.
Ca și atunci- dacă îmi aduc bine aminte - deși redus la esențial - poemul inserează două planuri : al umbrei depresive și al exploziei de culoare și vigoare în imagine și ton. E mult și frumos pe un spațiu atât de restrâns.
ÎÂi invidiez pe cei care au cunostințe tehnice să rezolve pe site astfel de asocier.

Imi place punctul din care ai decis sa-ti conturezi cadrul propus. Clipele tale, desfasurate cu sensibilitate si capacitati descriptive, au, in final, greutate si adancime, prin acele \"cheiuri de-atâta vreme
lăsate de veghe în noi\". De la descriere se ajunge la traire si autodefinire.
M-ai purtat pe cai necunoscute, mi-ai deschis o lume interioara si alta reala spre care as alerga cu dor de meditatie si singuratate.

|

La mai multe. Cat mai multe. Multumim pentru gestul colegial.

Eu vad aici o meditatie asupra mestesugului poetic. As da fiecarui element o corespondenta in privinta prozodiei si a ideaticii. Imi place timpul verbului de la care se pleca, acel \"sa-mi construiesc\"...care aduna elemementele din care se va alcatui viitoarea constructie, ordonandu-le.
E adevarat ca, privit asa, poemul schimba registrul pe final, se detaseaza de contextul initial si cade in element de decor - precum zici -din care lipseste inaltimea inceputului.

Ceea ce cred ca trebuie remarcat la acest poem, care ramane totusi unul de dragoste, este detasarea si luciditatea cu care se compun imaginile. Cel ce ne conduce pe traseul trairilor notate, are timpul si distanta necesara sa interpreteze ceea ce simte, sa faca asocieri si sa creeze imagini.

Un gest prietenesc pe care îl așez la loc de cinste într-o panoplie a încurajărilor de care, cum spunea Maria, am cu adevărat nevoie. Întotdeauna a venit la timp un cuvânt bun de la tine și un gest mai mult decât semnificativ. Nu pot decât să-ți urmez îndemnul și să \" mă răzbun \" în continuare pe tot și pe toate, scriind și mulțumindu-le prietenilor care nu mă uită.

Daniela - cântecul mi l-aș dori mereu insinuat printre cuvinte, ca o eliberare. Se spune că cel care cântă mult, mai ales în momente de tensiune, trăiește mai mult, se eliberează. Vom mai cânta împreună, după cum ne va permite cunoașterea instrumentului.
Maria - nici eu nu mă văd așa. Mă lupt să-mi depășesc limitele și să visez cu ochii deschiși. Dacă am reușit să păstrez picătura de balsam, e vina lui, a visului. Eu rămân dara un instrument.
Lory- am zâmbit. Pentru că e un adevăr aici. Ori ce aș face, tot în haina mielului mă văd. Cred că se simte asta, altfel n-ai fi scris așa.
Radmila - e de bine. Înseamnă că mă înscriu în particularitatea sonetului care nu poate trăi fără muzică. Nici eu, ca om, nu pot. Sunt prea sătul de ariditatea secvențelor ce ne colorează viața.
Adrian - întotdeauna ai fost cel care a pus niște puncte pe i și nu s-a sfiit să vină cu verdicte. Nu știu cât de îmbrățișate vor fi ele și de restul trăitorilor prin acest spațiu al poeziei, dar știu că ele mi-au dat curaj și mi-au întreținut veghea și speranța.
Gabi - e un gest firesc acela pe care l-ai intuit, de întoarcere la temele esențiale și la firescul unor trăiri. Am vrut să fac acest gest rotund tocmai într-un moment de bilanț, la 300 de sonete postate ( mai multe scrise deja)ca să privesc un pic în urmă și să-mi evaluez drumul parcurs.
Corneliu - frumos sintetizat. Mă văd pe acest traseul al fidelității. Nu știu un drum care să-mi fie mai aproape de suflet și de aceea voi merge în continuare pe el, după cum mă vor ține puterile spirituale și fizice.
Mulțumesc, dragii mei, pentru popas și pentru bucuria întâlnirii sub aura cuvântului rostit cu sinceritate.

Este un dialog care poate fi paralel, dar, mai degrabă, e o prelungire a unor trăiri ce se intersectează.
Eu n-am interes să te opresc, nici nu cred că pot,nu am motiv și nu e productiv.

Mă bucur că suntem pe aproape, din când în când, cu stările care ne domină până la aneantizare.