Adrian Munteanu

Ingada - știi că uneori și mie mi-e dor de mine cel de dinainte. Dar ce să fac dacă ăsta e mersul lumii. Trist, dar adevărat. Nu mă simt în stare să modific eu trăirile și atitudinile altora. Nu-ți fie însă frică. Ne mai auzim noi și cu formele consacrate și aflate, oricum, mai aproape de suflet.
Adriana - nu ești rea, ești sinceră și neașteptat de serioasă, în sensul bun al termenului. Am mai spus câte ceva înainte despre rațiunile care mă duc uneori la schimbare. Totuși mă voi întoarce, pentru că altfel mi-e greu. Cert este că, în ce mă privește, poate și în perspectiva volumului doi de sonete, am simțit nevoia diversificării, pentru a înlătura pericolul monotoniei tematice și stilistice. Cîteodată nici tonul dat de reviste nu mă avantajează. A trebuit să trimit uneie reviste prestigioase niste experimente pentru a mă publica imediat. Asta se cauta, șocul verbal și imagistic. În mine, dacă îți va face plăcere, vei găsi totuși, cel mai adesea, pe cel care rămîne atașat unor valori care se pot perima mai greu.

Și totuși iubitul nenăscut are o mare putere de sugestie, mult mai mare decât alte formule propuse. Vine din ancestral și nu i se întrevede punctul final al popasului pămîntean.

E bine că ai spus ce ai simțit.Hai să-ți mai spun și eu ceva.
Der 400 de ori până acum am servit o singură categorie de potențiali cititori, până s-au cam plictisit de mine. E momentul să mă gândesc și la alții. În această privință mai am mult de recuperat până la echilibrare.
Numai un lucru te rog : țin prea mult la sonet ca să accept că este, cum spui, \"o schema clasica invechita \". Ea rămâne printre noi, precum vezi, și are nebănuite resurse. Mai degrabă poți să-i spui că este o formulă venită din tradiție.
Cu drag

Nu de mult mă întreba unul dacă am auzit de Șerban Foarță. Cu alte cuvinte să îmi cam văd de treabă cu tradiționalismele mele. Ei bine, asta vreau să fac : să demonstrez că în sonet posibilitățile mele sunt mult mai largi decât își imaginează unii. Voi continua să surprind, prin schimbări succesive de registre.
Acum să vină individul și să-l întreb eu : da de Adrian Munteanu ai auzit ?
Poate chiar mâine mă pregătesc să postez cea mai mare nebunie a mea de până acum. Uite așa.

În ce mă privește sunt departe de cultivarea vulgului ca modalitate de scriitură. Cele 400 de sonete postate de mine sunt o mărturie arhisuficientă.
Din păcate aduci în discuție o problemă capitală legată de traseul pe care îl străbate poezia de azi. Nichita este văzut ca o etapă consumată, din păcate. Nu de mine, ci de ci mai mulți \"cunoscători și poeziști\". Încercările mai noi sunt de a se desprinde brutal de orice influență, de a șoca prin limbaj și libertate de mișcare. Totuși - în opinia mea - nimic nu se face în afara unei legături cu tradiția și continuitatea. Toți purtăm povara unor acumulări, ne revendicăm, chiar și nemărturisit , dintr-o anumită operă, creator și tendință. Cei ce nu au această viziune integratoare, mișună pe un teren nefertilizat care va duce într-o fundătură.
Succes în tot ce faci și, cel mai bine ar fi, să-ți asculți inima și să scrii - am mai spus-o - potrivit structurii tale interioare.

Așteptam, mai degrabă intuiam că trebuie să vină un asemenea moment pentru una dintre cele mai active și mai simpatice prezențe de pe agonia. Dragă Mădălina, ca unul care a trecut nu chiar de mult de emoțiile debutului, cred că ceea ce ți se întâmplă, în cazul tău, vine la momentul potrivit, ca vârstă și maturitate de concepție. Atât de nimerit moment, încât, nu mă îndoiesc că debutul va fi de bun augur, apreciat pe măsura talentului tău și zâmbetului pe care îl arunci, cu o nedezmințită căldură și generozitate în jur, spre binele și împlinirea celorlalți.
Bravo, să fie într-un ceas bun și fructuos !
Cu tot dragul.

E atrăgătoare senzația ta, în sine. Poate că drumurile mai puțin bătătorite pe care merg, uneori, să scoată și ele la lumină altfel de stări și trăiri. Asta e chiar încurajator.

îți mulțumesc pentru bunăvoință, dar cred că se va rezolva în curând.

Rămân pe aproape. Tot mai multe sunt semnele că drumul meu e bun. Iată, acum câteva minute, am primit de la Cluj revista Apostrof din cluj, unde redactor șef e doamna Marta Petreu. Mi-au publicat o pagină întreagă de sonete clasice, experimentale și antisonete și pot fi mândru că sunt în vecinătatea unor nume precum Magda Cârneci, Norman Manea, Emil Brumaru sau Ion Vlad. Acum nu-mi doresc ceva mai mult, iar semnele unor umbre în receptare nu mai au importanță. Mergem înainte.

Doar slabele mele cunoștinte tehnice nu-mi permit să adaug și imagini. Am chiar acum în față unul dintre CD-urile trio-ului, chiar cel nominalizat la Premiile Academiei, cu o copertă sugestivă, dar nu știu s-o introduc în pagină. Am ținut să dau drumul, chiar în aceste condiții, la informație, având în vedere că până la concertul de la București mai sunt dor câteva zile, iar acești tineri talentați merită toată prețuirea pentru ceea ce fac. Eu sunt chiar onorat să fiu în compania lor și că și-au dorit aeastă vecinătate. De venit am fi venit în multe alte locuri, mai ales la Iași. Din păcate soarta celor care ostenesc să susțină astfel de evnimente nu este dintre cele mai ușoare. Pe de o parte mijloacele materiale ale deplasărirlor le suportăm singuri. Apoi fiecare are serviciul lui de unde nimeni nu-ți dă zile libere, chiar dacă scopurile sunt caritabile. Noi vom merge înainte și satisfacțiile sufletești le întrec pe cele materiale.

Să fie într-un ceas bun. Cine știe pe unde vom fi, dacă ne anunți din vreme.

Dan - ies din umbră, uneori, cu răbufniri de insatisfacție și speranță. Nimic nou pe lumea asta. Așa suntem făcuți cu toții, cei ce n-au știut să facă ceva mai productiv în această lume. E odihnitor să știu că undeva, nerostit, se află ochi și cugete care mai gustă forme și formule în care nu întotdeauna ne plasăm alături de gustul contemporan.
Laurențiu - scuză-mi protestele pe care nu știu totdeauna să le țin doar pentru mine. E un semn de slăbiciune. Există și unul al forței : acela că nu părăsesc uneltele niciodată, îmi cunosc proiectele. Ele nu au sfârșit și sunt gata să le duc la îndeplinire. Sigur că ne mai auzim.
Elena - o floare și pentru tine pe care m-am străduit s-o încălzesc, să-i transform gheața în abur primăvăratec. Cât despre această direcție nouă, stilistic și tematic, o voi continua, fiind ultima printre preocupările mele. Simt că e mult mai aproape de cerințele de azi (bune sau rele ?) și trebuie să fac și eu ceva ca să nu ies din rând. Nu voi renunța însă nici la formula tradițională a sonetului, pentru că el nu văd cum ar putea exista dacă îi uiți armonia și echilibrul interior.
cătălin - sigur, e chestie de vârstă, de gust, de formație. Dacă se cer țâțe, le dau țâțe. Ce am vrut să fac eu este să demonstrez că nu sunt descoperit, indiferent în ce variantă de formulă este necesar să mă exprim. Până la urmă e o haină pe care o schimbi după anotimp și după modă. Numai că și moda asta e trecătoare. Încerc să fiu în pas cu ea, orice s-ar întâmpla. Cine știe, poate mă voi plasa, cândva, în rândul celor care îi vor dicta mersul. Cine știe.
Cu drag pentru toți.

Mă bucur că ți-a plăcut această schimbare de registru în sonetele mele. Am făcut-o în încercarea de a aduce mult mai aproape de noi, tematic și stilistic, sonetul ca specie literară. Cred că am mai dovedit că plaja de procedee pe care mă pot plimba e mult mai largă decât și-au imaginat unii. Trebuie adăugate și experimentele, ca și antisonetele mele, apreciate și găzduite în revistă de un nume de primă mărime în literatura noastră, doamna Marta Petreu. Știu că acest tip de scriitură va fi - când va fi - mult mai aproape de gusturile contemporanilor. Când va fi, pentru că, după cum vezi, tot nu prea mă mai citește nimeni, așa că încep să mă gîndesc serios dacă mai am ce să caut pe aici.
Cu drag

Cosmin - e mai simplu sa-ti dau emailul :blitzro@yahoo.com
Maria - la bună întâlnire, Omule bun !
Cornel - te numeri printre cei care aude sunetul clopotului, așa că , nu mă îndoiesc, îți vei găsi drumul. Numai un pic dacă te vei analiza și vei înțelege care este structura ta interioară. Nu rămâne apoi decât să scrii așa cum îți e sufletul. E singura șansă.
Cu drag

Ce mult face o repetiție, dacă miezul imaginilor ( era să spun al lucrurilor) e alcătuit cu detașare și ochiul scrutător al firescului cotidian, în spatele căruia se află drama însingurării umane.
Mereu aproape de antologic.

Răzvasn - am răspuns târziu, pentru că intru mai rar, în ultima vreme, pe site-uri. Acum, pe lângă ocupațiile cotidiene, îmi structurez materialul pentru volumul 2 de sonete care va apare în luna iunie, exact la un an de la apariția primului.
Mă bucur dacă am căzut în linia unor preocupări tematice majore. Ai o activitate îndelungată și consistentă care, desigur, te duce spre temele esențiale. Am trecut de vârsta superficialităților în idee și formulare, nu mai avem timp pentru abordări detașate de context și inconsistente.
Să ne auzim cu bine și pe curând

Sunt de acord : adevărul stă în nonverbalitate.

Laurențiu - și totuși tinerii citesc. Iată un exemplu, cel căruia îi răspund. Unii au preocupări remarcabile. După părerea mea sunt chiar din ce în ce mai mulți. Am sesizat aceasta de curând, în cadrul unui salon literar existent la Brașov și unde vin din ce în ce mai mulți tineri, dornici să se afle într-un alt cadru decât cel al discotecii, oameni de bun simț, modești și echilibrați. Hai să-ți spun un lucru : cu o asemenea echipă de tineri, excelenți profesioniști, membrii ai unui grup vocal, voi avea mai multe recitaluri de muzică religioasă și sonete pascale în catedralele din Brașov și Sibiu( poate și în București) în preajma Sărbătorilor de Paști. Îmi sunt dragi și mă bucur că sunt alături de asemenea tineri.Sigur că avem de toate felurile. Altfel nici n-am reuși să-i apreciem pe primii. Pe cei care se mai cred buricul pământului și scuipă în jur zeflemeaua pruncului neânțărcat am învățat de mult să-i ignor.
Cu drag

Când voi posta sau voi retrage un text care-mi aparține voi decide numai eu.
Cât despre comparații...eu nu sunt Foarță, așa cum Foarță nu e Adrian Munteanu.
În ce mă privește, dacă n-ai băgat încă de seamă, cultiv mai multe forme de sonet. Chiar experimentul și antisonetul. Ca să-ți dai seama, citește Apostroful doamnei Marta Petreu, numărul din această lună. Poate vei înțelege de ce publică sonetele mele.
S-a întâmplat să dai aici peste un sonet tradițional, pentru că vreau să dovedesc, mai întâi, că posed abc-ul sonetului ( nu știu dacă ai observat, dar e sonet). Abia apoi merg mai departe. Este ceea ce unul ca tine nu face și aruncă vorbe și imagini, în text și în comentarii,fără fundament. Nimic nou pe lumea asta. Așa face muzicianul arătându-și mușchii în dodecafonie, dar nefiind în stare să compună o melodie sau artistul plastic iubitor de nonfigurativ care nu știe să facă un portret.
Dacă te voi mai citi sau nu ? Asta tot eu decid. Numai că omul greșește doar o singură dată.

Infatuarea o să te doboare. Trebuie să ai puterea de a acepta și alte păreri. Altfel vorbele tale nu sunt decât niște puțoisme adolescentine.