Poezie
Născut dintr-o mamă tristă
2 min lectură·
Mediu
Orb se târăște râul pe patul lui de argilă, de piatră
Orb și sumbru curge fluviul spre marea plină de trilobiți,
Orb și rece e spațiul dintre cuvinte și doar un înger al Domnului
Se arată din când în când. Oarbe sunt toate aceste lucruri
Care stau în formele lor și ar vrea să urle, și ar vrea să vorbească,
Orb e drumul pe care merg și nu știu niciodată când voi sosi,
Oarbe sunt ferestrele casei părăsite unde voi poposi la noapte,
Oarbe sunt zilele care trec fără sens, ca niște harpe în burta lupului,
Ca un pian în pântecele balenei. Oarbe sunt vitele care stau pe paie
Pline de sânge. Oarbă e toată acestă gelatină în care mă mișc
Cu munți, cu dealuri, cu sălbăticiuni, cu copaci, cu orașe, cu sate negre,
Cu bălți de păcură, cu huilă, cu antracit, cu trenuri, cu baruri în care cântă
Lăutari tâmpi. Oarbă e ziua în care m-am născut dintr-o mamă tristă
A doua zi m-a așezat pe treptele catedralei și a dispărut într-un nor străveziu
Orbi sunt pelicanii de fum care cuibăresc în grind și își mănâncă ouăle,
Și își devorează puii. Orb e ghepardul care își sfâșie prada, după care intră
În bătaia puștii. Orb mi se pare câteodată bunul Dumnezeu,
Orb am fost eu care te-am căutat douăzeci de ani și nu te-am găsit
Deși locuiai la două străzi distanță. Acum știu că exiști,
Acum strig numele tău spre toate zările
Așteaptă-mă că o să vin și o să-ți bat în fereastră,
Așteaptă-mă că o să-ți cânt și o să-ți aduc daruri. Așteaptă-mă în patul rece
Căci eu sunt orb și vreau să-ți pipăi coapsa. Așteaptă-mă,
Eu sunt iubitul tău nenăscut. Eu sunt inelul pierdut în iarbă
Căutat la lumina lanternei.
053.932
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mircea Florin Șandru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 293
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Mircea Florin Șandru. “Născut dintr-o mamă tristă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-florin-sandru/poezie/175598/nascut-dintr-o-mama-tristaComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NININicoleta Iuhoș✓Un text extraordinar, născut iar nu făcut. Născut din conștientizarea tardivității. Un dinte am împotrivă (doar unul!): \"iubitul tău nenăscut\". Eu aș înlocui cu altceva, cu... iubitul tău întârziat sau iubitul tău ascuns. Dar finalul e atât de frumos încât n-am cuvinte...
0
AMȘi totuși iubitul nenăscut are o mare putere de sugestie, mult mai mare decât alte formule propuse. Vine din ancestral și nu i se întrevede punctul final al popasului pămîntean.
0
MFOarbe sunt toate până când descoperim lumina. Era să uit că am promis solemn să vă citesc mai des, dar n-am uitat. De fapt, mi-a luat atât de mult timp până când v-am redescoperit. Habar nu aveam că locuiți atât de aproape și scrieți atât de frumos. Ne sunt oarbe drumurile până când găsim lumina. Aveți un vers voluminos, care vrea să cuprindă totul într-un sens. Dar nu sunt eu cea mai în măsură să vă critice, așa că vă urez inspirație și viață lungă și, de ce nu, lumina. Se apropie Paștele.
0
CSNu fii suparat Florin,toti suntem orbi uneori fara a putea schimba raul ce ne inconjoara si orbi sunt cei care nu ne vad pe noi.Tristi poate ca sunt si parintii nostri ca nu ne vad cum ar fi trebuit sa fim pentrui ei. Stilul tau ar trebuii sa-mi placa? Lasa tristetea \"sumbru curge fluviu spre marea plina de trilobiti\", optimismul unde-i?
0
SG
Aflăm că poetul s-a născut dintr-o mamă tristă. Ne pare rău. Trecând peste asta, n-am înțeles ce înseamnă \"trilobiți\" și cum e marea plină de dânșii. Mai mult nu comentez, mie îmi place, retorica e dintr-un poem de Ianuș, mai puțin marea, fluviul și trilobiții.
0