Adrian Munteanu
Verificat@adrian-munteanu
„Trăiesc pentru-a trăi. E prea puțin !”
Nume: MUNTEANU Prenume: ADRIAN Semnătură de autor: Adrian Munteanu Data nașterii: 21august 1948 Locul nașterii: Brasov Studii: - Școala generală nr. 3, Brașov ; - Liceul “Unirea ” Brașov ( 1962 – 1966); Facultatea de limba si literatura româna Constanța ( 1968 – 1972) – profesor Cornel Regman, asistent Marin…
Pe curând
Pe textul:
„Efigia edenului eretic" de Adrian Munteanu
Pe textul:
„Efigia edenului eretic" de Adrian Munteanu
Dana - respect și eu un astfel de cititor atent și reflexiv. Ceea ce vine, vine dinăuntru, e legat de structura mea și sunt fericit, în primul rând eu, că ceea ce iese, cu fluctuațiile de formă inevitabile, mă face să-mi continui neabătut drumul pe care am pornit. Altul nu cunosc. În cadrul lui mai e loc și de experimente.
Pe textul:
„Pleci sau rămâi. Zăbavă-ți e umblatul" de Adrian Munteanu
Mulțumesc pentru blândețea comentariului și pntru fragilitatea sesizată care este un adevăr al ființei mele. Și poate un dezavantaj.
Pe textul:
„Pleci sau rămâi. Zăbavă-ți e umblatul" de Adrian Munteanu
Pe textul:
„Sărut o fată îndelung pe gură" de Adrian Munteanu
Dan - un cititor în plus e un mare câștig. Mulțumesc pentru apreciere. De aceea am ales sonetul : pentru că am iubit muzica și cred că aș fi putut-o face efectiv, ca meserie, la viața mea, dacă vremurile nu m-ar fi aruncat în altă direcție. Acum cred că asta fac : recuperez posibilele date inițiale, le dau un sens și nu le las să moară necunoscute.
Daniel - înțeleg, înțeleg. O iau drept o probă de subtilitatate și prietenie.
Pe textul:
„Mi-aș fi dorit să fiu Theseu, eroul" de Adrian Munteanu
Siguur că este vorba de gust și de atitudine. Argumentația prin care vrei să-mi demonstrezi superioritatea versului neîngrădit nu mă prinde în mrejele ei. În ce mă privește nu este vorba de o aparență de frumos și de ordine, ci de un mod de a trăi. El poți spune că nu e valabil decât dacă admiți că eu nu exist ca persoană în această lume.
E o dispută lungă și n-am chef să mă lansez în așa ceva.
Mă întreb numai ce rost are steluța ?
Pe textul:
„Mi-aș fi dorit să fiu Theseu, eroul" de Adrian Munteanu
Cristina - e drept. Totul nu e decât tăcere. Dar și tăcerea are nuanțele ei.
Pe textul:
„Chiar de-a pătruns tăcerea-n așternuturi" de Adrian Munteanu
Pe textul:
„Eu port în mine sămînța morții tale" de Dana Banu
În spatele acestei simplități aparente, stă o încărcătură de trăiri remarcabilă, o simbolistică atrăgătoare, alcătuind un cântec al depărtărilo semănate cu durere.
Pe textul:
„Eu port în mine sămînța morții tale" de Dana Banu
Sentimentul, venit de undeva, din amintire, dar respirând prin amănunte care, probabil, nu se pot șterge, e încărcat, aș spune supraîncărcat de poezie. Este o proză poetică ce îmi amintește de Thalassa lui Macedonski, pentru că, nu numai cadrul e identic, dar și notația expresionistă e pe aproape.
În această avalanșă de trăiri exaltate, e loc de concentrări imagistice ca în \"aș lăsa cuvintele să-ți spună cum aș dezlipi razele să ți le pot așeza pe frunte\" și textul în sine ne apare atrăgător,cu nuanța unei aduceri-aminte perpetue sau măcar pe una care am imaginat-o, dacă nu am trăit-o cu adevărat.
Pe textul:
„Timp neumblat în furtuni de vise" de Maria Prochipiuc
Mă aflu într-un moment de schimbare a registrelor și unghiurilor de abordare în poezie. Îmi pare rău de multe dintre încercările și, uneori, izbînzile mele certe din lunile din urmă și chiar din ultimii ani de străduințe \"sonetistice\", inclusiv acelea consemnate în cele două volume scoase de curînd, dar mă simt atras acum de alinierea la tendințele și solicitările stilistice contemporane și sunt tentat de aventuroasa încercare de a demonstra că sonetul se poate încadra, cu toate armele și bagajele sale, în desfășurările de forțe poetice actuale.
Asta nu înseamnă că nu voi reveni la tradiție. Aceasta pentru echilibru și liniștea spiritului.
Cu drag
Pe textul:
„Mi s-a înfipt un ac adânc în spate" de Adrian Munteanu
Pe textul:
„poema rozelor când mor" de Florina Daniela Florea
Pe textul:
„Se crapă fusta, pârâie chiloții" de Adrian Munteanu
N-ai văzut decât netotul
Ce și-a dezbrăcat chilotul.
Stând cu turul gol pe glie,
Ai uitat de poezie.
Pe textul:
„înțeleg perfect simțămintele sonetistului Adrian Munteanu..." de dumitru cioaca-genuneanu
În privința neclarităților semnalate, trebuie să explic :
coioții au intervenit din necesitatea de a găsi o imagine comparativă a animalicului reprezentat de comportamentul aurolacilor, una care să vină din alte epoci, pentru a demonstra că, atitudinal, nu s-a schimbat mai nimic. Putea să fie și altceva în locul lor, dar, recunosc, n-am găsit o altă rimă.
Versurile \"era ființă iar spitalul lângă,
chiar de trăia doar pentru furtișag\", vin să explice starea personajului, cel care, cu toată promiscuitatea femeii, o considera ființă omenească și vroia să o ducă la cel mai apropiat spital.E o secvență în care am introdus, pentru complexitatea cadrului,nu numai povestea, dar și reacția interioară.
Pe curând.
În privința
Pe textul:
„Se crapă fusta, pârâie chiloții" de Adrian Munteanu
Dana -foarte interesantă comparația, pe care, reluând textul, o găsesc plauzibilă, cu tot ce aduce modificat un timp al tuturor experiențelor și deziluziilor care ne macină.
Ștefan -e bine că e așa cum ai văzut tu lucrurile. Deplasând accentul pe cotidian, artificiul exterior am simțit că nu mai face casă bună cu miezul lucrurilor, nu mai e nevoie de cosmetizare.
Anghel - câte întrebări la un text de câteva versuri. Nu cred că e rău acest lucru și înseamnă că are viață, că nu s-a depărtat de cotidianul pe care îl știm și pe care poezia e îndreptățită să și-l asume.
Dana - e de râs. Dar numai la început și formal. Cred că ai intuit și tu asta. Știu că ești de la mare. Poate mă ajuți să dau de adresa domnului Marin Mincu. Mi-a fost profesor la facultatea pe care am făcut-o în Constanța, dar tot aud de el, fără să mă pot apropia.
Cu drag pentru toți.
Pe textul:
„Se crapă fusta, pârâie chiloții" de Adrian Munteanu
Pe foarte curand.
Pe textul:
„Tărâm visat, zăbavnică fantasmă" de Adrian Munteanu
Pe textul:
„Daramulum s-a cununat cu cerul" de Adrian Munteanu
