Mi s-a înfipt un ac adânc în spate

evident, sonetul de față plătește tribut discursivității, se află în apropierea poeticului așa cum e perceput astăzi, îndepărtîndu-se de uscăciunea unui clasicism pîndit și des învinuit de sterilitate aș cuteza chiar să remarc aici mai precis, un romantism hohotitor, prolix, amintindu-mi oarecum de Gongora Y Argote, păstrînd depărtarea temporală.

Această privire sintetică a ta asupra rosturilor de ansamblu, este, ea însăși, departe de sterilul comentariu impresionist.
Mă aflu într-un moment de schimbare a registrelor și unghiurilor de abordare în poezie. Îmi pare rău de multe dintre încercările și, uneori, izbînzile mele certe din lunile din urmă și chiar din ultimii ani de străduințe \"sonetistice\", inclusiv acelea consemnate în cele două volume scoase de curînd, dar mă simt atras acum de alinierea la tendințele și solicitările stilistice contemporane și sunt tentat de aventuroasa încercare de a demonstra că sonetul se poate încadra, cu toate armele și bagajele sale, în desfășurările de forțe poetice actuale.
Asta nu înseamnă că nu voi reveni la tradiție. Aceasta pentru echilibru și liniștea spiritului.
Cu drag

Poetul ancorat în modernitate, și purtând amprentele sonetului clasic, încearcă o simbioză pentru a putea descoperi sensuri și senzații noi ale limbii. E un fel de renaștere a misterului în sonet, dacă se poate spune așa, un fel de plăcere a creației, ceea ce echivalează cu starea de neliniște permanentă a poetului. Doar un semn că am trecut pe aici!