Poezie
Chiar de-a pătruns tăcerea-n așternuturi
Sonet 423
1 min lectură·
Mediu
Chiar de-a pătruns tăcerea-n așternuturi
Și bolți de ceață lenevesc sub gene,
Peste-nnoptări de a-i călca alene,
Te-aș bănui în mersul de-nceputuri.
Tiptil de te-ai ascunde-n zvelte mrene
Și ai uita să îmi zidești săruturi,
Tot te-aș simți vibrând în neștiuturi
Când cad pe trup uitări cu albe trene.
Nu s-ar putea să-mi fie steag nerodul
Cerșind pieziș în coaste să-l împungi,
Suit în chin sublim pe eșafodul
Uitărilor trasând în carne dungi.
Pași îngerești ne prelungesc exodul,
În rătăcirea norilor prelungi.
22 februarie 2005
033.674
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Chiar de-a pătruns tăcerea-n așternuturi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/192973/chiar-de-a-patruns-tacerea-n-asternuturiComentarii (3)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
CRUn sonet frumos. ea paseste tiptil in noptile tale, iti aduce visul mai aproape. viata si moartea se deruleaza prin fata ochilor, \"pasii ingeresti ne prelungesc exodul\". tacere. ganduri bune
0
AMMaria - Reîntoarcerea la sonetul tradițional e necesară din când în când. Să mai luăm o gură de oxigen
Cristina - e drept. Totul nu e decât tăcere. Dar și tăcerea are nuanțele ei.
Cristina - e drept. Totul nu e decât tăcere. Dar și tăcerea are nuanțele ei.
0
cad genele sub nopți alene
prin întuneric spre-nceputuri caut
să mă zidești săruturi albe – fior de larg mister
P.S. Comentariul meu sub altă formă!