Adrian Munteanu

Dificultatea care se poate crea în percepția strofei a doua este legată de posibila confuzie între adverbul \"care\" și substantivul cu aceeași formă. Aici, în strofa a doua, \"care\" este substantiv și are înțelesul de \"căruță\".
Mulțumesc de trecere.
Pe curând

Ce să-i faci, se mai greșește. Oameni suntem.

Am vrut să văd cine a avut finețea de a descifra esențele și am dat peste o construcție simbolică, elaborată și plină de sugestii. Un text dens și complex în trimiteri, tocmai în momentul în care alege învelișul ludicului și valențele epicului. Un paradox pe care îl simt ca o realizare specială este tocmai substanța mustind de semne lirice, în ciuda formei, cum spuneam, măcar în vestimentație venind din inventasrul epicului.

Carmen - fulgul de speranță este cel pe care-l simt eu acum atingându-mi pielea și dispersând ceața pe care cuvintele tale o alungă.

Florin - unul dintre cele mai aplecate și complexe comentarii, de nivelul unei exegeze. Mulțumesc pentru străduință și, mai ales, pentru certitudinile că rostul textului a ajuns unde trebuie, întrun moment în care aveam îndoieli.

Adela - ce aproape ai țintit. Mă surprinde că sonetul a dezvăluit ceea ce mă copleșește în aceste momente.

Nu intenționez să copiez tehnica liricilor din secolul trecut. Dacă treci prin câteva dintre sonetele mele din ultima perioadă te vei lămuri că apropierea nu poate fi decât accidentală. După aproape 500 de sonete postate doar pe acest site nu pot decât, eventual, să mă copiez pe mine însumi.

Chinul vine de la subiect.

Frumoasă trudă și expresiv mesajul. Mulțumesc pentru străduință și gândul prietenesc căruia voi încerca să-i răspund cu alte oferte viitoare.

Ai intuit efortul din spatele cuvintelor, acum, la un text care - cum bine ai sesizat - vrea să surprindă tocmai acest chin interior al creației.
Există și o doză de relaxare, mai degrabă de bucurie a scrisului, fără de care greu mi-ar fi să-mi continui efortul fără de sfârșit.

Găsesc că nu sunt deloc îndepărtate cele două forme de exprimare artistică : poezia și fotografia.
Îți doresc să ai sănătate, ca să le poți duce pe toate. Din experiență proprie știu că e cel mai important lucru.Restul se rezolvă de la sine, pentru că datele talentului există.

Dana - e bine că mai există cititori prin apropiere. Gata era să cred că încep să vorbesc de unul singur.
Pe curând

florin - ai descifrat cu deosebite calități de a pătunde esența parcursul ideatic al textului. Sunt stări care mă domină deseori și, fiind acut prezente în mine, se întâmplă ca, uneori, să poată ieși la lumină.
Mulțumesc pentru străduință și reflexivitate.

Cu atât mai lăudabil gestul, cu cât popasul tău s-a făcut într-o zi în care oamenii, de regulă, își găsesc alte preocupări.
Să ne auzim cu bucurii și de acum înainte, pentru că...\" În poveste /mult mai este \"

Nu cred că sonetul este o colecție de rime inedite. Dacă prioritatea ar consta în așa ceva, ne-am epuiza destul de repede posibilitățile. Un sonetist nu e, neapărat, un inovator.
Sonetul acesta nu este, e drept, unul din primele rânduri, dar ar trebui căutată utilitatea lui în altă parte. Mai degrabă în ideatică. Dacă există.
Lasă, vor veni și texte mai bune. Dacă va avea cine să le citească.

Ei, lume veche...!
Să știi că am puterea de a trece peste toate și a merge mai departe. Faptul că mai scriu e , din acest punct de vedere, un indiciu. Regret doar că trebuie să-ți mărturisesc că acțiunea de la Brașov se apropie de capăt. Nu mai pot să o duc în spinare, pentru că mă aruncă într-o stare de stres continuu, îmi mănâncă timpul, sănătatea și banii. Am judecat bine, stând în spital, și mi-am făcut ordine în priorități : deschiderea cu care eu am început, pentru a face ceva util, nu e , din păcate, pe primele locuri. Ai văzut, de altfel, și tu, câți au fost interesați să citească programul fiecărei întâlniri, postat de mine : vreo 15 persoane. Între timp, de când am început acțiunea, eu n-am mai reușit să scriu un rând și am făcut și o criză de inimă. Trebuie să iau măsuri, și, cu tot regretul, să-mi văd de ale mele.
Cu tot dragul

Da, o poezie care se îndreaptă spre teritoriul urban al stărilor pe care le treci în revistă cu toată acuitatea și artificialitatea limbajului cotidian. Asta prinde bine, dacă vrei să poți întregi calitatea detașată de cititor cu aceea de participant activ la jocul interior al celui ce se destăinuie.

Trebuie să-ți mulțumesc pentru răbdarea de a te apleca asupra acestui text, în integralitatea lui, ceea ce, în contextul perioadei acesteia în care, vezi bine, s-a săturat lumea de intervențiile mele, e o risipă de timp cu care te-aș ruga să fii mai atentă, în beneficiul propriei tale activități. Cert este că voi deveni din nou activ, poate în ciuda celor care mă și vedeau abandonând, și asta pentru că mi-am terminat munca de scriere a volumul 3 si acum trebuie să-mi editez textele, ca să le pregătesc de trimis la editură. Asta dacă mă lasă sănătatea. Între timp abia am venit din spital.
În ce ai scris ai pus mai multe întrebări, dar nu voi răspunde la toate, pentru că, unele îndoieli de pe parcurs sunt anulate de citirea unor secvențe mai largi, nu numai a fiecărui vers separat care nu poate lămuri decât parțial rosturile textului. Te-ai oprit asupra cuvântului \"teleportat\". Pentru mine el este eretic connsiderând tinerețea lui, apariția lui târzie în vocabuklar, de unde și ideea că nu se potrivește cu ceilalți termeni care au tradiție.
Cât privește unele versuri aruncate la întâmplare este posibil să fie și așa, dar numai dacă, repet, privim pe porțiuni mici și nu luăm în calcul contextul mai larg, unde lucrurile se înșiruie cu un anume înțeles.
Să ne auzim sănătoși. Restul îl aranjăm noi.

Am citit târziu acest articol, ceea ce m-a făcut să lecturez, când cu dezgust, când cu groază, când cu silă comentariile unora dintre cei de mai sus. Cu groază, pentru că se cunoaște și din înșirarea de argumente pro și contra cât s-a îndepărtat de religie poporul român. Mi se pare acum că, deși bisericile sunt pline, poate mai pline decât oricând, toți cei care mai calcă prin biserică sunt o minoritate.
Eu vreau să rezum mult mai simplu ceea ce am de spus, fără elucubrații științifico-filozofice : suntem un popor care se declară în proporție de 90 la sută ortodox. Facem ceea ce trebuie să facă o majoritate : să impună, dacă nu se poate alfel. Condiderați-mă comunist, dacă vă cade bine. Asta e politica necesară. Altfel ne ducem dracului spre paragină. Un popor fără credință e pe cale de dispariție. Dacă ni se clatină credința trebui să o impunem și cu pumnul, dacă alte soluții mai bune nu se găsesc. E grețos să mai găsim astăzi voci care să se declare atei. Ateul este Satana de azi. Când icoana ortodoxă va dispărea din școli, noi cu toții ne vom apropia vertiginos de dispariție. Sub ochii noștri.

Mă bucur că cine trebuie află despre străduințele mele.Te așteopt oricând la Brașov, să faci parte din program. Aștept, de asemenea, oricând propuneri pentrun oameni care ar merita să fie luați în calcul. Manifestarea se adresează brașovenilor, dar, deoptrivă, celor ce au ceva de spus în spațiul cultural, oriunde s-ar afla ei.
Te voi informa mereu asupra demersurilor mele.

Mă străduiesc. Deocamdată semnele sunt bune, lume e multă și interesată de ce se întâmplă. Oricum încerc să fac altceva decât se face de obicei..
Poate odată vei veni la Brașov. Eu te aștept cu drag să realizăm un profil de poet.

Proză poetică, așa cum mă așteptam de la Maria, căreia îi este mereu la îndemână dialogul vital de tipul \"hai frate acasă că a răstignit îngerul lacrima !\"
Textul urmărește, condensat și expresiv, ciclul nașterii și al existenței, poate cu prea multă lumină și prea puțină încrâncenare, dar conform unei zbateri interioare a creatorului care refuză să se lase angrenat în moara biciuirilor cotidiene. Acelea care, oricum, sunt gata să ne tragă la fund, dacă nu veghem și nu avem puterea de a ne înălța. Suntem, la urma urmei, singuri și numai de noi depinde pe unde ne odihnim oasele.

Încântătoare desfășurare de forțe narative. Se citește cu interes, datorită expresivității stilistice, științei de a introduce amănuntul semnificativ, jongleriei intelectuale. Textul are substanță mai ales datorită demersului ciclic, în altă ordine decât aceea îndeobște consfințită : de la decrepitudine spre vitalitate. Această demonstrație existențială prinde și mai multă substanță, prin introducerea unui personaj care dă întregului sensul unei realități asumate.
Numai ce caută textul la \"expresii și cuvinte licențioase\" nu știu.