Teleportat, ah ce cuvânt eretic !

teleportat ah ce cuvânt eretic- a teleporta, e doar o modalitate de a te transpune acolo unde doar gândul te poate duce, dar tu îl compari ca eretic, e posibil să-l gândești sub altă formă, fac un experiment aici, nu am citit textul ci vreau să merg pe fiecare vers ca apoi să văd ce concluzie generală pot scoate. De ce îl compari oare eretic, poate pentru faptul că nu poți fi în realitatea gândului, o fi și asta…

aș vrea să fiu în orice colț de glie- mă gândeam că de la cuvântul teleportare, nu ar fi altceva decât o dorință de a ajunge în orice colț, acolo unde nu poți ajunge niciodată fizic, dar imaginat în orice moment…

pe unde-a fost să-ntemeiez moșie- ei aici e cu totul altceva, deja suntem în aducerea aminte, a unui spațiu unde ai fost sau poate trebuia să fii, fiindcă acel ,,unde,, nu ne dă siguranța că ai fost acolo și că ai dori o revenire…

purtată-n veac de un străbun profetic- cuvântul moșie mă ducea clar că e ceva ce a aparțiunut unui strămăș, acel vers cu iubirea de moșie, e o realitate sentimentală, toți dorim să ne întoarcem acolo de unde au pornit înaintașii noștri…

în loc sfințit de-ai mei pentru vecie – ai terminat versul anterior cu profetic, ceea ce mă ducea direct spre o concluzie, dar am încercat să mă păstrez în contextul textului și urmăresc expunerea ta, frumos e versul acesta, ne arată iubirea și mai ales statornicia prin acel sfințit, și apoi porobabil și proverbul. Că omul sfințește locul…

să-mi curgă-n vene sângele lor getic – străbunii se vor regăsi totdeauna în urmașii lor prin geana de sânge ce trece prin interiorul ființei și care realizează legătura strânsă de nemul din care te tragi…

adus pe scut să-nchid în trup ermetic- pomenind de getic, e normal să crezi că tot ce îți aparține nu a fost primit doar ca dar, ci acest bun a fost câștigat apărându-ne cu scutul, toate acele bunuri sunt clădite frumos în trupul celui ce scrie aceste versuri, a poetului care ermetizează anumite lucrui considerându-le taine…

ca pe-un trofeu eterna sărăcie - versul acesta mi se pare aruncat așa la întâmplare, de ce trebuie mereu să ne eternizăm în sărăcie, de ce trebuie să credem că e stema ființei noastre când suntem așa bogați prin viața ce o primim ca dar, dar asta e altceva…

tânjesc să văd rubinul din ciorchine- nu întâmplător am spus de versul de mai sus parcă am intuit că ne punem doar un fel de protecție, că de fapt noi prin melagurile de unde ne tragem suntem bogații perin ceea ce glia aceasta ne-a dăruit din toate vremurile, de aici ciorchinele, care nu poate însemna altceva decât bogăție, chiar și sufletească…

să gust asprimea cărnii de sub șei- flosirea acestei șei, parcă mă deranjează un pic, nu am apucat să ascult poemul cum curge, doar curgerea versului, mă pune un pic în dificultate versul acesta, sar și merg mai departe, poate aflu răspunsul în cellălalt…

să dau binețe-n zori cum se cuvine- e aici starea omului după ce s-a împăcat cu toate e obișnuința de a fi om…

broboanelor de lacrimi pur ulei- of, am început să mă înfund la sfârșit, iar mi se apre că versul acesta l-ai aruncat așa pentru deruta cititorului…

turnat de veacuri lungi adânc în mine…aici ai vrut să ajungi la veșnicia ta și a nemului tău, a neamului nostru până la urmă…

să răsucesc în azi bătrâne chei- aceste versuri- și ultimul vers, condiția poetului ajuns în pragul maturității depline, când i se pare că nu mai are nimic de dat, dar cum rămâne cu crezul tău bătrâne?

Trebuie să-ți mulțumesc pentru răbdarea de a te apleca asupra acestui text, în integralitatea lui, ceea ce, în contextul perioadei acesteia în care, vezi bine, s-a săturat lumea de intervențiile mele, e o risipă de timp cu care te-aș ruga să fii mai atentă, în beneficiul propriei tale activități. Cert este că voi deveni din nou activ, poate în ciuda celor care mă și vedeau abandonând, și asta pentru că mi-am terminat munca de scriere a volumul 3 si acum trebuie să-mi editez textele, ca să le pregătesc de trimis la editură. Asta dacă mă lasă sănătatea. Între timp abia am venit din spital.
În ce ai scris ai pus mai multe întrebări, dar nu voi răspunde la toate, pentru că, unele îndoieli de pe parcurs sunt anulate de citirea unor secvențe mai largi, nu numai a fiecărui vers separat care nu poate lămuri decât parțial rosturile textului. Te-ai oprit asupra cuvântului \"teleportat\". Pentru mine el este eretic connsiderând tinerețea lui, apariția lui târzie în vocabuklar, de unde și ideea că nu se potrivește cu ceilalți termeni care au tradiție.
Cât privește unele versuri aruncate la întâmplare este posibil să fie și așa, dar numai dacă, repet, privim pe porțiuni mici și nu luăm în calcul contextul mai larg, unde lucrurile se înșiruie cu un anume înțeles.
Să ne auzim sănătoși. Restul îl aranjăm noi.

de ce esti asa de pesimist?
nu uita ca ai niste prieteni care intotdeauna vor fi alaturi de tine si care niciodata nu scapa o scriere de-a ta...

mai devreme sau mai tarziu talentul care salasluieste in sufletul tau va radia in lumea intreaga...

iar ceea ce faci tu la brasov e ceva ce cu greu se reuseste...
imi pare rau ca nu suntem mai aproape... intelegi ce vreau sa spun...

un gand bun vreau sa iti inveseleasca ziua...

cu respect si prietenie
inoni

Ei, lume veche...!
Să știi că am puterea de a trece peste toate și a merge mai departe. Faptul că mai scriu e , din acest punct de vedere, un indiciu. Regret doar că trebuie să-ți mărturisesc că acțiunea de la Brașov se apropie de capăt. Nu mai pot să o duc în spinare, pentru că mă aruncă într-o stare de stres continuu, îmi mănâncă timpul, sănătatea și banii. Am judecat bine, stând în spital, și mi-am făcut ordine în priorități : deschiderea cu care eu am început, pentru a face ceva util, nu e , din păcate, pe primele locuri. Ai văzut, de altfel, și tu, câți au fost interesați să citească programul fiecărei întâlniri, postat de mine : vreo 15 persoane. Între timp, de când am început acțiunea, eu n-am mai reușit să scriu un rând și am făcut și o criză de inimă. Trebuie să iau măsuri, și, cu tot regretul, să-mi văd de ale mele.
Cu tot dragul