Cinci metri pân` la geam e o lungime

mi-a placut si sonetul tau de azi. te citesc cu placere. cu drag, bia

Cu atât mai lăudabil gestul, cu cât popasul tău s-a făcut într-o zi în care oamenii, de regulă, își găsesc alte preocupări.
Să ne auzim cu bucurii și de acum înainte, pentru că...\" În poveste /mult mai este \"

o voce care nu se dezminte, dificil de comentat un poet dăruit cu har, probabil de aici tăcerea comentatorilor

rămân același cititor fidel,

un poem al delirului, al contrastelor, al fugii în gol de repere, al impulsului de descătușare oarbă a simțirilor izbite de digul morții. Interesant exprimată ideea fugii în gol de spațiu, s-ar potrivi poate cu acel tablou numit Strigătul al lui Munch. Descătușarea nu este mai puțin o tindere, fie și instinctivă, spre re-construcție și schimbare, căci \"încercuiesc tăceri și fac rocada\". În condițiile unei vulnerabilități amplificate de tonul contestatar, însă, se preferă eliberarea de tip \"descărcare\" : \"decât să rabd ocări mai bine strig\". Stările eului liric sunt descrise cu acuitate și curgerea sonetului are vervă.

Dana - e bine că mai există cititori prin apropiere. Gata era să cred că încep să vorbesc de unul singur.
Pe curând

florin - ai descifrat cu deosebite calități de a pătunde esența parcursul ideatic al textului. Sunt stări care mă domină deseori și, fiind acut prezente în mine, se întâmplă ca, uneori, să poată ieși la lumină.
Mulțumesc pentru străduință și reflexivitate.