S o n e t 1 8 2

,,Scoate-mă-n larg, când țărmul mă înghite\".
Dă-mi Doamne poveri mai multe, acum când am destule. Glasul lui Iov nu s-a mai auzit de mult printre noi. A amuțit printre coloane de falsuri, taluzuri de autocompătimiri, satisfacții minore. Întinde-mă Doamne ca pe o coardă. Dacă se va rupe, ,,trec prin vămile senine
Cu Tine-n suflet\". Respect adânc acestor versuri.

Adrian,

In imposibilitate de a frecventa site-ul, pentru o perioada
de timp, datorita unor file sterse din memoria calculatorului, revin astazi sa aflu noutati si dau peste \"Psalmul 4\":
...\"Acest izvor de liniste si bine
Hraneste clipa scursa pe obraz,
Ca cel supus pornirilor straine

Sa nu rodeasca umbra-n cuget treaz\"...

Suna ca o lumina, ca o liniste care ne invaluie si ne ocroteste. Prevad ca am sa am o zi buna. Si ca mine, probabil, toti cei care te citesc. Pe curand.

Daniel - eu sunt cel ce respectă această limpezire interioară, această verticalitate a gândului curat, ea însăși mai greu de găsit printre atitudinile prezentului. Vine tocmai când mă gândeam că am toate șansele să vorbesc în pustiu, precum alt personaj al credinței, și să devin anacronic. Mulțumesc. Încă mai avem o nădejde.
Adrian - de bun augur această reântoarcere, tocmai într-un moment de pace și speranță. Să-ți fie sufletul mereu aromit de liniștea necesară și de încrederea în perpetuarea ei.

Adrian
a trecut ceva timp de cand nu am mai lasat semne de trecere in subsolul textelor tale.
Imi place mult modul in care pui sentimentul in versuri.
Am o mica observatie.
In prima strofa versurile au o metrica diferita,iar ultimul vers are \"piciorul\" mult prea scurt.
Si strofa doi versul trei,cred ca ar suna mult mai bine daca in loc de \"privire\" ar fi \"privirea\" (este doar un punct de vedere si te rog sa nu te superi pe mine pentru aceasta mica observatie)

toate cele bune
cu respect Elena

Ctitorii, Ctitorii, taceri albastre toarse de
greieri, cu ploile de iarba uitate de lume ce cad din
ceruri lipind ultramarinul fir al noptii, de ocnite.
Doamne, Tu, fara chip si fara nume, priveste de acolo, din
tarii, spre Ctitoriile mele ce bat tanjind, dupa Lumina Ta...

Ultimul vers al primei strofe are exact 11 silabe ca și celelalte. Poate pare mai scurt vizual, pentru că, din întâmplare, cuvintele respective au litere mai puține.
În legătură cu \" privire \", am oscilat și eu o vreme între introducerea cuvântului articulat sau nu, dar am rămas pe prima variantă, pentru că mi-am dorit ca accentuarea logică să cadă pe \" stingere \" și nu pe noțiunea de \" privire \".
Îți mulțumesc pentru privirea atentă și aplecată asupra textului.
În ce privește timpul pe care-l acordăm comentariilor, cred că este o năpastă a multora dintre noi acest timp care ni se scurge printre degete și îl putem controla mai puțin. În ce privește postările mele, se mai întîmplă un lucru. Cred că mulți se gândesc că mă vor găsi și mâine si în altă zi, așa că pot să mai sară fără să aibă prea mult de suferit. Eu am, dar asta e soarta alergătorului de cursă lungă.

Intervențiile tale sunt opere în sine și mă lasă fără replică.
Cred că ar trebui să le ții socoteala, să nu le pierzi. Din frânturile lor, văd odată adunat un text de sine stătător, ca niște meditații la atâtea teme posibile.
De această dată mulțumesc cu pioșenia celui care a încercat să se apropie de credință, așa cum voi face în fiecare zi de vineri.

Care-i starea, care-s gîndurile și acțiunile tale atunci, cînd treci cu privirea peste verseturile din Biblie?
Știu, poate e banală comparația, dar atunci cînd vin la tine, și ți-am mai spus-o, vin să poposesc, să-mi trag sufletul, să-mi găsesc liniștea și să iau cîteva răspunsuri la întrebări ce mă frămîntă. Cum crezi c-ar fi această poezie.ro, dacă n-ar exista unul ca tine, creația ta? Nu am întîlnit mai multe plecăciuni pe-aici așa, cum le remarc în subsolul sonetelor tale, chiar tu spuneai că vei scrie, chiar dacă vei avea doar o accesare. Azi te văd altfel, cu brațele lăsate, lipsit de entuziasmu-ți specific. Oare acesta ești tu? Trezește-te, sînt doar niște clipe prin care treci nu de unul singur. Și n-are nici o legătură cu valoarea creației, e tendință generală a umanității. Știi ce mi se reproșează în jur, cînd vorbesc de poezie? Nu ai vrea să știi. Dar, am speranța, că atîta timp cît cei îndrăgostiți de frumos îi vor fi fideli, el va mai exista. Și de cedăm, îl înșelăm, ne lăsăm păgubași, vom avea și păcatul. Iartă-mi intervenția aceasta anume sub acest text, mă iartă și că m-ai inspirat și mi-am încercat \"puterile\" în acest gen, mă iartă, că cred mai mult, pare-se, decît tine în poezia ta, dar e cu prisosință ce fac acum, căci tu știi mai bine ca mine.