adrian grauenfels

In vis se facea ca te rugam sa nu plingi nimeni nu a descoperit rețeta fericirii eram tolaniți pe un covor moale in fața caminului cu foc de lemne , Adevarul nu exista iți spuneam

Ai sa ramai surprins sa-ti spun ca eram. Drept ca n-am fost soim al patriei, scapand de duhoarea aia de combinatie albatru-portocaliu. Eram insa avida sa ma inscriu in uascr -parca! - sa prind bilet

mă doare burta de mor.. am un pinguin ascuns, pliat în marile mele speranțe de vară. te caut în liberă alegere la hypodrom, mi se spune ca iubești un cal arab și că faceți nunta vineri. oare voi fi

Tu de ce te tot zbați? N-ai înțeles în toți anii ăstia că ești prins? Nu, nu în ștreangul generațiilor din urmă pe care de pomană le-acuzi de-a ne fi pus degetul de cenușă-n frunte, esti prins de

Planuri spiralate cutreierate bezmetic de insecte primordiale în hiatul total al întunericului Soarele redus la porțelanuri de ceață TOTUL inclus în TOT și apoi aproape răsăritul...

Coada neagră a pianului stă într-o largă reverie își desfacuse bicoloră gura pentru a te înhăța. Digitația ta îi provocă nuanțe bleu pe spate, ca și când m-aș fi prăvălit ludic și planturos

se întoarce calul tău dezlegat rumegând coroana de flori de tâmplă potcoave de înfeminare ascult cum ticăie metronomul uitat în priză clavecinul la care ședeam lipiți cântând motete la 4

Aș vrea sa fiu femeie și sa ma iubești. Þi-aș aduce mentă, pantofi de sticlă și mere rase. apoi ma imbrac pentru tine in pene de canar și iți cint cu voce de Amalia, fadouri. Ma omoară dorul și

domnule Rameau, culorile toamnei v-au ruginit epoletii, vad cum proptiti balustrada corabiei cu timplele, cu umerii plini de alge, aveti gust de moarte in buze si cocosul diminetii in urechi

De multe ori cind scriu, nu scriu eu . Ma găsesc traversind lucruri și stări care nu imi aparțin. Undeva ,la un capăt al curiozitații mele există Șoșana , o femeie egala cu ea insăși,imbrăcata in

UNU tu stai în cap să vezi cum își calcă buburuzele propriile aripi cu picioarele umblând pe aer scoți copaci din rădăcini le îngropi fructul eu văd cum cresc rădăcini în afară oceanul îmi

nu vreau să-ți întorc cuvintele pe dos simt că undeva epuizarea mea fizică îti va îngrășa cernoziomul inspirației poate eu voi fi fundul de ochi a lui Apollinaire poate numai cuta sa de pe

Sala de astepare Jacques Brel in urechi : \"Lasa-ma sa fiu umbra cainelui tau\" zice muzica. Oglinda din camera ta. Paharul de vin. cartea de pe noptiera.. Aleg oglinda.

astept să răsară soarele jumate inimă jumate văzduh in timp ce te dăscălesc cu intrebări pe care nu mi le pui cum ar trece săgeata prin măr de ce plumbul se coace in căldările verii spiralele

Tacerea cu branhiile Pulsinde mi se ghemuieste in vene, mi-e licar de foc, tisnind din globulele mele bezmetice, ea imi rasfira palmele

Lali: stăm trei în pat deja nu mai are sens să ne ascundem nu mai are sens toți știu că sub patul nostru este gara din perpignan așteptăm trenul albastru să oprească să urcăm în ultimul

Se nascuse singura, fara mama de mic copil îi placea sa fie singură desena flori cu o singură petală purta ceasuri cu o singură limbă la școala nu trecuse de cifra 1 vorbea doar la

Nicole sta dezbracata in fața ferestrei deschise . Fara haine sau alte accesorii, complet goala. Senzația de totala libertate ma infioara . Pielea ta neteda respira aerul proaspat dinspre

Rameau: uneori imi mor cuvintele Tibik : uneori as vrea sa nu mai moara pruncii necuvantați ca ființa in mine R: tu ai o duiosie extatica T: tu ai o tristețe de valuri R: o invaluire trista in