Povestea sperietorii de ciori

Coada neagră a pianului stă într-o largă reverie își desfacuse bicoloră gura pentru a te înhăța. Digitația ta îi provocă nuanțe bleu pe spate, ca și când m-aș fi prăvălit ludic și planturos peste grădinile tale. Nimic din ce suflă în timpane nu mai avea alură de domnișoară roșie în dormitor, plana un aer de scorțișoară între sânii mei stăvilar pentru gesturile tale. Imi expuneai copilăria în care polenizai șirurile de porumb, apele ce-ți umpleau nările de ceața și, încet îți suflecai primul rând de impresii. Eram într-adevar în centrul metropolei descântată de cetini. *** De data asta e 1-0 cum ai pus problema cu cioara virtuală nimic nu deapană mai bine amintiri decât o plimbare la țară la căpița noastră cu sperietoare vărgată uite un ciorap de-al tău uite un muc de țigară stinsă uite o oglindă ciob cu care iți făceam semne de deochi, orbirea ai zis pleacă am zis că după război te cer, te umbră eu pe tine ai plâns am râs am plictisit ai suduit ai adus coasa ai retezat toată recolta de floarea soarelui, după contract mi-ai mâncat semințele de iarnă ireparabile strategii prost construite zic fară să mai luăm seama la detalii și mofturi dai foc la căpiță afumăm ecologia devale deverde să ia dracu pe toți agrarii ăștia fară scrupule...