lumina

lumină-întuneric, căldura-frig, efecte optice și senzații deghizate subtil, ca floarea de lotus plutind pe apa unui lac în nopti cu luna plină vălurită usor de trecerea norilor pe care vântul îi împrăștie ca să-i adune din nou, așa e poemul tău, nufăr alb ce-și trage sevele din adâncurile întunecate și noroioase ale bălților căci de vom căuta fericirea fără durere n-o vom găsi și nici bucuria fără de tristețe precum lacrima față de pupila întunecată a ochiului, însă te rog frumos, Aditzu’ renunță la păcătosul ala de \"adică\" din ultima strofă ce strică tot farmecul și eventual dacă nu-ți cer prea mult și la subtitlu sau pentru subtitlu găsește altceva, știu că poți mai mult...

Ama

\"In urma raminea stinghera
privirea noastra
lunga
adinca
de catifea
adica
umbra...\"

finalul prelungit in umbra versurulor tale, lumina aduce pe cele dintai cuvinte.
voi reveni, acum gasitu-te-am... :))
Drag,
Ela