Adrian Firica
Verificat@adrian-firica
Adrian Firică: s-a născut la 6h și 20', în ziua de 22 noiembrie a anului 1951, în maternitatea din Negrești, județul Vaslui. Copilăria: fragede exerciții de supraviețuire; progresează intelectual citind orice, pictând, scriind versuri și piese de teatru în metru antic. Adolescența și tinerețea: își începe cariera de manager cu…
Colecțiile lui Adrian Firica
a glimpse)
„towards the wall we march on” pe străzile pline de voci și de vise
chemări către-un sine digital, mergând fără fire printre mormane de ciment și beton și gunoi
„we march on” cu puștile'ntinse
„do you think that this is too much , do you think that
I should stop right now and forget everything, like a step taken back
before [break]”" ce rost au?
sau asta: "și-n jurul meu cântă concertul nesfârșit"
(concertul nu cântă, culmea!)
sunt o grămadă de gunoaie.
...
pe ici, pe colo ceva sună bine.
caută-te!
Pe textul:
„a shot" de Petru Teodor
voi desena o stampă scumpă. vreau să rup dinții peței: față, profil și cap-coadă.
Pe textul:
„Cavalerii de la Maltezi" de Florentina-Loredana Dalian
comentariul tău m-a trimis cu gândul către o altă nuvelă cehoviană, aia în care personajul masculin, un umil funcționar, e invitat de o boieroaică la casa sa de la țară.
ăsta îi declară femeii dragostea sa, asta-l refuză, iar el plecă, îmbrăcat și-ncălțat, de-a latul lacului...
Silvia,
m-am străduit să ancorez, cumva, în realitate, pentru că mă simțeam decepționat de atâta apă de ploaie.
haotic, abstract, absurd? așa e textul?
atunci e clar că sunt cu psihicul la pământ.
să-mi retrag candidatura? să trec la autism?
vă mulțumesc!
Pe textul:
„Efectele imprevizibile ale ploilor" de Adrian Firica
Recomandatnu-mi asum existența unui ton ocult. pentru edificare îți voi cita, din memorie, din Bacovia:
"individualism,
altruism,
comunism.
mersul timpului ne-a apropiat,
de homo sum.
nu-i ieri,
nici azi.
timpul..."
e cea mai inspirată traducere românească a spuselor lui Puplius Terentius Afer, după cum socotesc eu, refractar fiind trimiterii scrierilor lui Bacovia în solda simbolismului, de către critica și istoria literară absolvită ideologiei... al cărui nume-mi scapă la ora asta.
Pe textul:
„Efectele imprevizibile ale ploilor" de Adrian Firica
Recomandat…
Poemul „Visele doamnei Pachet 86” subsumează, asumat, o retorică tandră (chiar așa să fie?!):
„o sondă îți trebuie
zici tu fumând
cu capul țintuit pe speteze
lemn de cireș “fără moarte” pe care stai ca un rege pe cal”
Pe ici, pe colo apare termenul „click”, așa că:
„ascultă
trecerea pe vârf de cuțit
prin praful albastru
de levănțică”
…
Am două sugestii:
1. strofa 11, versul 3 să sune: „să nu răspundă nimeni”; ori „nu răspunde nimeni”;
2. strofa 20, versul 1: „liniștea mea a zburat pe geamul (fără „cel”?!) rezemat de pervaz”.
Pe textul:
„Visele doamnei Pachet 86" de Anni- Lorei Mainka
am plecat, urgent, către sediul organizației. mi-am uitat umbrela acasă, iar pe mobil nu mai vedeam textul.
am fost... "invectivat" ca la ușa cortului.
nici n-am mai avut pe unde s-o scot și s-o dreg.
am invocat faptul că îngerii n-au sex. demonstrativ și-au închis umbrelele.
mi s-a făcut rușinea mare de tot. eram dispus să-mi depun votul ilegal.
mi-au dat un CD cu The Pillow Book.
mă simt ca o victimă rănită-n orgoliul masculin.
Pe textul:
„toate femeile din oraș poartă umbrele roșii" de cezara răducu
ați făcut ce-ați făcut, dar ne-ați redus la absurd.
nu știm dacă dumneavoastră ați scris scenariul filmului "Pi".
Arcibald m-a sunat și mi-a spus să mă duc degrabă la el.
ținea un fir de ață-n mână, i-a făcut un nod, apoi mi-a cerut să-i demonstrez că nu se justifică anomalia imposibilității înscrierii cercului într-un pătrat.
i-am arătat că se poate construi o suprafață de formă pătrată din ața aia, folosindu-mi patru degete.
singura observație a lui Arcibald a fost că, prin urmare, "Pi" nu-i altceva decât un nod ce ne stă-n cap.
vă mulțumim pentru steaua călăuzitoare.
vă așteptăm cu niște vin care are temperatura camerei.
Pe textul:
„Pagina exercițiului de supraviețuire din Jurnalul lui Arcibald" de Adrian Firica
Cube contează!
"era și cazul lui coraline" - cazul Coraline, zic eu.!...
penticostalii, urmare ultimelor descoperiri științifice, contestă afirmațiile biblice cum că ne tragem din Adam și Eva, așa că eu nu voi mai coborî cu liftul prin istorie și nici prin amănunte.
"... mâini noi pentru pipăit", vorba Coralinei!
Pe textul:
„se-ntâmpla cândva într-un colț de câmp" de Silvia Bitere
halal centru vechi!
se spune că-i bâstro (repede), ori că-i un BISTRO?!
...
am numărat 8 (opt) felurite dispozitive "beletristice" și un pahar gol - nu prea beau eu bere, dar "berlele" astea-s splendide.
Pe textul:
„Workshop la Nessebar" de Dan Norea
păcat!
"însemn...
au văzut măcar o dată...
dincolo de ea"
nimicul e previzibil, ba, mai mult, calci pe el!
"... o mare... în trenuri fără călători..."
strofa a treia:
era și cazul coraline
că doar venea vremea de la coafor
firul de iarbă cusut de pleoapă
natural povestea ei cu pantofii drepți și colorați din feritopia de unde își cumpărase mâini noi pentru pipăit și strigătul
dacă îmi pierd...
...
"firul de iarbă cusut de pleoapă" este un vers fără de margini
Pe textul:
„se-ntâmpla cândva într-un colț de câmp" de Silvia Bitere
am mers "pe bâjbâitelea", dar văd că nu m-am înșelat cu previziunea.
ceva mi-a scăpat, totuși: n-am sugerat care-i diferența dintre "căzătura" lui Boc, de pe o scară fără palier, în plin platou al unei televiziuni și "decăderea" lui Ungureanu în plin Parlament.
presupun că-i vorba de "căderi" diferite: a primului, din mediul mediatic, versus una prin mediul decizional legislativ, a ultimului.
Pe textul:
„The Wall (live!)" de Adrian Firica
chipul meu tace
umbra lovește pereți ecou
pe aproape să toarne credință în pumni
pulberi
așchii hrana rece a clipei
pustiul
numele lui se miră că nu-i nimeni să-i deschidă
a câta moarte-i asta?
pipăind șuvițele luminii va dura amețeala jilavă
haine-mbracă o dragoste făcută pământ de unde-și culege sămânța
înfășurat la pieptul amintirii
ca un ștergar decolorat și rupt primăvara scâncește la ușă golul
ce mă soarbe ca pe ultima picătură de sânge?
...
un soi de poem pervers. uman altminteri.
autoarea ne dă pe mâna câinilor ei maidanezi mai numeroși decât degetele însumate ale mâinilor și picioarelor unui om normal.
bate și ți se va deschide, cam asta mi se pare a fi morala fabulei.
Pe textul:
„cine scâncește la ușa aceasta?" de Adriana Lisandru
până la urmă "sptămâna luminată" nu ține decât câteva zile, nu-i așa?
Pe textul:
„O albă filă" de Gavril Kostachis
aștept calvarul unui volum!
Pe textul:
„fra(ieri)" de Vali Nițu
punct.
nu-mi vine să cred. fiul meu, Matei, acolo a fost conceput și-a adunat și melci, ba a mai pictat și perții apartamentului.
astea, pozele tale, nu mă-nduioșează, ci... m-apucă groaza când le văd.
Pe textul:
„Ruinurile Constanței" de Dan Norea
presupun că titlul, luat pe dos, nu-i "veritas satiris", ci-i doar: "aparatul de fotografiat nerostitul".
un, doi, trei și...
îngemănarea absurdului, concesia făcută curentului verbalistic, deșănțarea decrepiduistic-apocaliptică și nerostituitul fac (fack you!) din acest poem ceva ce se constituie într-un agent purtător al genialității resorbitantanee a trecutului către viitor, ceea ne face, vorba mea (fack you!), cu alte cuvine că dacă secolul XX, poetic, nu a fost în stare să facă așa ceva, acum, în deschiderea secolului XXX o putem face cu "fricatus, lingua, veritas".
ne vom obișnui cu putoarea poetică a secolului, chiar dacă netul nu pute.
Pe textul:
„fricatus, lingua, veritas" de Vasile Munteanu
avem vocabula "apoi", care-i insuficient exploatată... de către noi.
fi-miu, ce-a tot făcut grecească-n liceu și tot soiul de practici prin felurite locuri de prin Grecia, și bălmăjește bine grecește-n stil nou, dar se chinuie acum, în facultate fiind, cu interpretările vechi, îmi spune că "apoi" e termen grcesc 100%.
apo(r)i(e)?
ferească Dumnezeu! termenul, în interpretarea ta, n-are substanță, tată dragă!
e-tic desemnează altceva, asta dacă stăm să ne consumăm nervii discutând despre proveniența vocabulelor: tic-ul, tic-ăloșia și e-tic-a.
...
pe de altă parte, domnule, să știți că-n Parlamentul nostru funcționează PATRU feluri de vot, feluri ce matematic nu-s detectabile, prin urmare nici nu-s detestabile.
Pe textul:
„Teoria Votului Parlamentului României" de Adrian Firica
citează-ne și nouă trei cuvinte carmenic-aliceene.
venim și pe jos, pe onoarea mea!
Pe textul:
„Două lansări de carte la Serile Artgotice" de Călin Sămărghițan
Recomandataviara moarte n-are!
celelalte boale, frate,
le găsești O.N.-ificate.
Pe textul:
„Efectul gripei aviare" de Sorin Olariu
și p-asta, pe: Woman from Tokio?
costurile sunt enorme, adică nu sunt exprimabile.
miroase bine. textul. despre el vorbeam.
comentariul meu este din "partea ei de avere".
ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!
Pe textul:
„sertarul cu mirodenii" de Silvia Bitere

