Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

fricatus, lingua, veritas

1 min lectură·
Mediu
umbră sinistră de-aș putea să-ți văd
peste morminte ochii alungiți
târându-se la vremea răsăritului de aștri
m-aș întreba cum am ajuns în beci
cărând în spatele de melc o casă
lunară încuiată-n noduri pescărești
pe scări de mucegai tot scormonesc
cu dalta într-o gigantescă rădăcină
visând să curăț cerul prin scrobeală
aștept în zile cum aștepți în stații
loc la vagonul de dormit
încă îmi place-a bradului aromă
pasul ferit ce își îngroapă-n frunze
și foamea dar și spaima laolaltă
sălbăticiunea necunoscătoare de sicriu
cum răscolește oblul cu burghiul
furtunilor cătând pe cei aleși
și strânge în buretul norilor alt sânge
pe care-l duce-n zori la piață
izbind de cremenea tarabei
cu-nverșunare aerul aprinde
precum aeneas înspre carte(-a patra)
îmi recunosc printre atâtea patimi urma
scot de la inimă cum lepezi de pe umăr
aparatul de fotografiat nerostitul
066.566
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
138
Citire
1 min
Versuri
25
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Munteanu. “fricatus, lingua, veritas.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/14004482/fricatus-lingua-veritas

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@alina-mihai-0037896AMAlina Mihai
ești una dintre vocile care se disting din adunare. ar fi banal, dacă vocea ar fi doar diferită. e însă și autentică. tu nu te-ai schimbat de când am apărut pe aici, însă poezia ta-mi place din ce în ce mai mult. fiecare-i, în parte, un solid edificiu baroc. ce uimește e fluiditatea formelor și efemeritatea lor durabilă. ca să zic așa.
metaforele-s niște bijuterii în sine: a scormoni cu dalta în mucegai, de exemplu. cât despre metafora trenului vieții, alt exemplu,credeam că n-o mai poate nimeni reinventa- "aștept în zile cum aștept în stații" vorbește simultan despre pierdere, speranță și deziluzie. i-o piesă de teatru absurd aici, rezumată-n câteva vorbe.
și da, cred că asta e poezia: să oferi lumi posibile și nemărginite într-o picătură de mărginire.
nu cred că prind toate sensurile, textul este atât de dens încât am chiar siguranța că la unele nici tu nu te-ai gândit. cât din ce-am prins eu și n-ai intenționat tu, nu are importanță.
important e că ce palpită acolo e viu și după ce i-ai dat drumul.

te salut dar nu te felicit. din invidie.
0
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
frumoasă este poezia aceasta citită și de la final spre început!
să nu mă întrebi, Vasile Munteanu, de ce îmi place pentru că unele lucruri nu se cuvântă, se simt. cu fiecare cuvânt. și atât.

mulțumesc pentru încă o lecție de poezie,

Ottilia Ardeleanu
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu

Alina: prefer Vasile; "Ion" este (numai) o descompunere a lui Kogaion; este și un frate; și un roman; printre altele; dar sigur nu sunt "eu"; mulțumesc (mult) pentru generozitatea cuvintelor; oricine s-ar simți măgulit de astfel de aprecieri; mai ales venite din partea unei astfel de persoane(inteligentă, educată, sinceră, dezinteresată, aprigă, sensibilă, directă, capricioasă din convingere, convingătoare prin argument (nu dintr-un capriciu :) ) - iar acestea sunt numai câteva (atâtea cât permite mediul virtual a fi deduse); regret că numai atât pot spune: mulțumesc.

mulțumesc și ție, Ottilia, pentru semnul de lectură și pentru cuvinte; nu este "lecție de poezie"; este cel mult poezie; din fericire, se pare că te numeri printre aceia care își fac lecțiile singuri; și ți le faci bine.
0
@floare-petrovFPFLOARE PETROV
profund patrunzatoare sunt mesajele ca un laser subtil ce introduce in mental lumina. citind si recitind expuneri prin transpunere am trait sentimente rascolitoare ca si cind un bisturiu ar fi operat pe viu iar si iar ranile, urmind resemnarea care cictrizeaza amintiri de o viata , continuind cu linistea care estetizeaza finalizind cu surpriza care dezvaluie un invingator. citind constant publicatiile autorului pe acest forum recunosc in autor pasiune si precizie senzoriala( imperative pentru un talent creator) de rara exceptie in ultimul deceniu al poeziei romanesti. prezint astfel sincere consideratii inalta admiratie.
cit priveste pseudonimul ni-l aminteste pe Kogaion un Hiperion al culturii in pantheonul hiperborean/zamolxian
0
@adrian-firicaAFAdrian Firica
"buretul" din s5,v3 m-a aneantizat definitiv.

presupun că titlul, luat pe dos, nu-i "veritas satiris", ci-i doar: "aparatul de fotografiat nerostitul".


un, doi, trei și...
îngemănarea absurdului, concesia făcută curentului verbalistic, deșănțarea decrepiduistic-apocaliptică și nerostituitul fac (fack you!) din acest poem ceva ce se constituie într-un agent purtător al genialității resorbitantanee a trecutului către viitor, ceea ne face, vorba mea (fack you!), cu alte cuvine că dacă secolul XX, poetic, nu a fost în stare să facă așa ceva, acum, în deschiderea secolului XXX o putem face cu "fricatus, lingua, veritas".
ne vom obișnui cu putoarea poetică a secolului, chiar dacă netul nu pute.
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu
doamnă Petrov, mulțumesc pentru lectură și semnul despre; și pentru cuvintele probabil prea mari (care, după cum vedeți, unora le tulbură somnul).

domnule Firică, de acord cu dv, se pare că sunteți obișnuit cu orice; o singură observație mi-aș permite vizavi de un fin cunoscător de limbi ca dv: se scrie "fack iu"; pentru că, altminteri, corect este "fuck you!"; deși, la urma urmei nu ar fi o eroare atât de semnificativă, pentru că, dacă pute, se percepe olfactiv, nu se gustă (de unde reiese că nici nu se discută); apropo, secolul XXX e un site porno?
0