Adrian Firica
Verificat@adrian-firica
Adrian Firică: s-a născut la 6h și 20', în ziua de 22 noiembrie a anului 1951, în maternitatea din Negrești, județul Vaslui. Copilăria: fragede exerciții de supraviețuire; progresează intelectual citind orice, pictând, scriind versuri și piese de teatru în metru antic. Adolescența și tinerețea: își începe cariera de manager cu…
Colecțiile lui Adrian Firica
dar altceva voiam să spun.
da, e bun ca scenariu.
vin cu scaunul meu. aduc și pentru sceptici. am mai multe.
...
dar dacă tot ceri critică, păi fă-l să fie scenariu ca la carte!
Pe textul:
„El sueño español" de Albert Cătănuș
mulțumesc!
am prin casă \"Trântorul\" lui Botta. fiind proză mi-e lene să caut cartea, însă știu cum, când și unde anume a murit părintele ciberneticii.
au fost niște îngeri.
să fie și Vișan!
Pe textul:
„ Dorel Vișan - Păcate închipuite" de Magdalena Vaida
să știi că nu numai discurile se strică, nu numai patefoanele se strică, nu numai vremea, nu numai obiseiurile, nu numai...
într-o viață vai de ea
dar de toată frumusețea
s-a stricat aiurea
numai ea... poeta
Pe textul:
„o zi din viața unui poet de provincie" de Dana Banu
locuțiunea \"îi\" eu am folosit-o o singură dată, tu o folosești de trei ori în cometariul tău.
\"îi\" dau șanse să mai apuce și alte sensuri!
Pe textul:
„axfâșie" de Adrian Firica
splendidă.
probabil a virginității!?
Pe textul:
„taci. iubește-n șoaptă" de Diana Suciu
ai o răbdare ucigașă.
vezi ce faci cu ea... e letală.
știi ce, m-am oprit pe la începutul frazei pentru că:
- nu era o noutate stilistică să-mi completez primul roman de o sută de pagini în maniera asta;
- nu voiesc să se identifice cineva cu bazaconiile mele;
- dacă o țineam \"landra\", depășeam o mie și una de pagini și trebuia să modific titlul romanului - adică să-i spun: \"Primul roman de peste o mie și ceva de pagini\".
așa că, nu conta pe mine!
Pe textul:
„Primul roman de o sută de pagini" de Adrian Firica
ție îți voi dedica tratatul despre \"pătlagină\" - lucrez la el!
am să ignor faptul că o călcăm în picioare, că e percepută a fi fiind o \"bagaboantă\", că aparent te face să nu mai tușești \"enigmatic\", că... să lăsăm astea.
... pentru că pătlagina te lasă să faci orice lucru existențial important pentru tine din ea.
nu e o plantă exotică, ci una fundamentală.
Pe textul:
„text interzis minorilor, femeilor și altora" de Adrian Firica
\"ea are ochii fosforescenți
pregătiți pentru orice fel de obscuritate
dacă în piept în loc de inimă
îți bate o peșteră
sau poate o grotă primitivă
pulsează desene rupestre
înseamnă că libelula încă respiră
prinsă-n cuvintele tale
ca într-un chihlimbar foarte rar\", cu lumea din ultimele două strofe:
\"femeia templu nu este imună
la propriul venin
când din greșeală se otrăvește
cu foi albe
este mai mult arahnidă ce țese
din propriul corp scrisori
prin care tot mai greu o vezi\"
tehnic, poemul, e impecabil realizat, însă îmi lasă senzația unor experimente repetate de modificare a ADN-ului... într-un fel e un exercițiu de \"modificare a modificării\", de dragul \"modificării modificării\".
trecând dincolo de senzații, eu sunt condamnat \"să văd\", sau nu?
cum ar veni, aceasta este întrebarea!
vezi că, indiferent dacă dreapta nu știe ce face stânga, ele fac corp comun.
Pe textul:
„Nu te îndrăgosti de o femeie singură" de Carmen Sorescu
adio campionat de fitness, că ăsta nu se face cu lăzile din pod, cum nici cu o: \"fix o caroserie în mijlocul maidanului\"
fraților, ăsta nu este nici film mut, nici alb negru, nici color, nici panoramic, nici tridimensional. e primul film static.
Pe textul:
„cineva trebuie să te cunoască" de alice drogoreanu
n-ai văzut că am pus semn de ocolire?
îmi pui tu știrul pe masă, de parcă nu știu despre ce-i vorba? ba bine că nu!
știi, se fac niște \"sarmale\" înfășurate în știri...
unele sunt foarte convingătoare.
Pe textul:
„text interzis minorilor, femeilor și altora" de Adrian Firica
dar dacă nu există conserve de pește - deschise sau nu - noi ce facem?
nu e rău, pentru că nu e ce vrei să spui.
lasă bancurile!
Pe textul:
„Maestrul" de Flaviu Rizeanu
trece vreme, vine vreme.
unii funcționari au intrat \"la griji\" după zece ani.
după douăzeci de ani împăratul trăia încă și a mai trăit și după treizeci de ani, ș.a.m.d..
prevestindu-și sfârșitul, în sfârșit!, împăratul și-a chemat sfetnicii, consiliul și pe cei doi artiști.
poetul a înmânat împăratului poemul (ideograma): \"nimic\".
bucătarul a pus pe masă un blid plin: foițele transparente culese dintre foile cepelor stânse cu osârdie vreme de o jumătate de secol.
Pe textul:
„text interzis minorilor, femeilor și altora" de Adrian Firica
bine mi-ai făcut, meritam bătaia asta!
Pe textul:
„Mărțișor" de Adrian Firica
Recomandatne vedem la Mizil.
să vedem ce scoatem din pahare.
cu martori.
eu aduc pianina, tu să te faci luntre și punte și să o aduci pe Mădălina.
Pe textul:
„plantă" de Adrian Firica
nu e o pată. e gonstică și gata.
Brazilia e spre nord-vestul localității Focuri. și acolo cresc plante. la Focuri!
în Brazilia cresc mult mai multe plante decât la Focuri.
la Focuri, în Moldova, am călărit prima dată un cal adevărat. aveam cinci ani. acum am de unsprezece ori și ceva mai mulți ani, după ce am trecut Siretul călare.
îți dai seama ce am fost în stare să fac?
Pe textul:
„plantă" de Adrian Firica
...
Beber uma boa substância etílica é um modo peculiar de comprazimento do espírito e ler bem é estar diante de um espelho que se estilhaça em milpartes para refletir a luz em todos os sentidos. Mas no ofício literário a ironia só deve ser utilizada por quem se vê numa situação temerária e não deseja dizer explicitamente o que pensa. Por essa razão, sempre que posso, evito os questionários de críticas e sugestões.
Pe textul:
„plantă" de Adrian Firica
domnilor și doamnelor,
a fost parașutat pe o insulă. câștigase la loterie o excursie într-o țară exotică și... pac!
întâi a fost suspectat că e neamț. după aia a devenit suspect pentru că făcea parte din generația ălora din lanul de secară sau a celui ce spunea că este un nătărău.
în cele din urmă a fost alungat și de focă.
adică ce să mai spun?
Pe textul:
„Kurt Vonnegut &Iubirea îngăduitoare" de Ioana Geacăr
Recomandatinteresant este că nu se ciondănea cu Cioran în 1989, ba chiar își beau cafeaua și vinul împreună.
... că Dali \'și plimba furnicarul prin Paris în costumul Academiei Franceze, că Camus decedase, că eu sunt selectiv când vine vorba de lecturi...
la o adică, în afara acestui proces verbal, numai o altă dare de seamă mai merită a fi reținută, aia a lui Hesse, din jocul lui cu mărgelele de sticlă.
cred că e primul capitol al cărții, intitulat, parcă: \"epoca jurnalistică\".
șaizeci de pagini.
și ăsta, Hesse... vai de capul lui.
l-au instituționalizat părinții. l-au băgat la corecție. depășea normele.
s-a făcut grădinar. în Elveția.
hremanos!
ce frumos sună!
nevastă-sa a fost româncă!
Pe textul:
„plantă" de Adrian Firica
Canaima e în Venezuela lui Bolivar: ape, ape, ape, păduri, păduri, păduri.
Gonsalves nu mai trăgea la rame... din când în când spărgea fața lacului cu paharul. sălta în fața ochilor noștri o dare de seamă despre orbi.
Pe textul:
„plantă" de Adrian Firica
e interesant de știut câți urmași mai are și pe unde or mai fi.
Pe textul:
„Kurt Vonnegut &Iubirea îngăduitoare" de Ioana Geacăr
Recomandat
