text interzis minorilor, femeilor și altora

Adrian,
citesc si eu, ca mai tot omul. cu placere si interes de ce mai sciu prietenii nostrii. si ma bucur. un text alert, simpu si cuminte dar plin de seva si personalitate.

cu prietenie,

Bravo, domnule Firica. Mai multa poezie, decit in textul Dvs., nu mai avea unde sa incapa. Si unda aia de ironie ii nunateaza frumusetea interioara.

după spanac nu mă omor nici eu dar trebuie să recunosc că acest text este un text care trebuie citit de la mijloc că de la sfârșit nu se poate
este un joc de societate iscusit
poate prea iscusit în parte poate prea iritant dar digerabil

se spune că un împărat chinez și-a angajat doi artiști, un poet și un \"culinarist\".
trece vreme, vine vreme.
unii funcționari au intrat \"la griji\" după zece ani.
după douăzeci de ani împăratul trăia încă și a mai trăit și după treizeci de ani, ș.a.m.d..
prevestindu-și sfârșitul, în sfârșit!, împăratul și-a chemat sfetnicii, consiliul și pe cei doi artiști.

poetul a înmânat împăratului poemul (ideograma): \"nimic\".
bucătarul a pus pe masă un blid plin: foițele transparente culese dintre foile cepelor stânse cu osârdie vreme de o jumătate de secol.

ba spanacul opărit cu parmezan e delicios.
de știr m-aș teme, cum de râturile care-l degustă.
loboda e o lebădă, după cum, dacă o cotim pe cărări ionesciene, putem afla.
e și asta o lecție.
du reste, e bine să luăm peste rotulă chestiunile consumiste. să nu măcăim, să nu donăldim.

Mădălino, Mădălino,
n-ai văzut că am pus semn de ocolire?
îmi pui tu știrul pe masă, de parcă nu știu despre ce-i vorba? ba bine că nu!
știi, se fac niște \"sarmale\" înfășurate în știri...
unele sunt foarte convingătoare.

am avut un coleg de camera, pe vremea cand eram student, care a fost poreclit imediat spanaku. la inceput era retras asa, neprietenos, la primul chef in camera a trebuit sa-l scoatem cu tot cu pat afara din camera ca el cica vroia sa doarma. apoi s-a dat pe brazda, la finele facultatii ma tot invita sa fac chefuri la el in camera, am si facut dealtfel, aproape ca l-au dat afara din camin din cauza dezastrului pe care il provocau amicii nostri, oricum, transformarea fusese facuta, totala si iremediabila. acum cred ca se poate mandri cu faptul ca el era spanaku, asta fiindca acest nume l-a scos din anonimat, altfel ramanea un fel de pulifrici de la tara, nenumit, nepomenit...

Leonard,
ție îți voi dedica tratatul despre \"pătlagină\" - lucrez la el!

am să ignor faptul că o călcăm în picioare, că e percepută a fi fiind o \"bagaboantă\", că aparent te face să nu mai tușești \"enigmatic\", că... să lăsăm astea.

... pentru că pătlagina te lasă să faci orice lucru existențial important pentru tine din ea.

nu e o plantă exotică, ci una fundamentală.

astept cu nerabdare sa gust extractul de patlagina, deja ma strimb nitel ca stiu ca e usor amar si intepator. daca l-ai pomenit atunci evident exista, fie ca material sau imaterial. astept o forma consacrata, totusi.