Jurnal
plantă
1 min lectură·
Mediu
tare. suflă vântul uneori.
un sindrom al clarviziunii mișcă piesa promisă.
puzzle-ul cu frunza pusă pe trupul botezatului lasă urmă. dezvăluială goală de conținut. semnul ăsta al victoriei îl găsești scrijelit prin toate secțiile budelor dedicate bărbaților. inițiații construiesc romburi.
și ce dacă! incoerent bâtute de vânt nici taxiurile nu mai opresc. fluturare de mână. suprafața și volumul unei cerșetoare. prietenii și pasiuni pentru un Metrou când ți-e lumea mai dragă. într-un tramvai - primul tramvai din viața ta - fără pregătirea elementară. cu ramă de argint încadrată. cu prejudecăți. cu prudență. cu dantele îmbrăcată. cu chef pur și simplu. cu atâta politică pe cap. suptă de politicienii acadelelor fără amendamente...
culcă-te altfel. doarme-ți iubirea-n amintiri prin care să ghicești angajatul cu ora a cărui față te-a fluierat ca vântul. așa. într-un așa hal de smuls de pe tine.
rămâne partea scrisă. e plăcut să tragi cu unghia pe dinții unui piaptăn citind. indecizia. perplexitatea. semnul spadei. impostura.
visezi noaptea cămila.
după ce treci nisipurile plajelor printre degetele mărilor și oceanelor tale destăinuie-te păianjenului.
mirosul narcisei hamac.
0134.892
0

adică un soi de vârtej la limita dicteului, dar de fapt pe granița ermeticului cu simbolizarea, susținut de un soi de lichid ironic.
și îmi zic la sfârșit că nici nu mai importă intenția textului, ci goblenul care îi reușește aici prin decupări și umplerea spațiilor astfel decupate, așa cum mai sus am încercat să zic.
frunze și polen, polen și frunze. animale ce mai sunt și oamenii, chiar și erbivorii dintre ei.