El sueño español

-Tată, uite ce-am găsit! Copilul de 9 ani se ridică din toberonul verde cu o jucărie ruptă, un roboțel înarmat cu puști laser albastre. -Are baterie? Din celălalt tomberon iese tatăl, un bărbat de 36 cu un fes rupt și un pardesiu murdar. -Nu, dar îl iau să mă joc cu el. Am găsit și-o mașinuță. Copilul scoate o exclamție de bucurie. Tatăăăă! Are baterie, yupiiiiiii! -Mai încet, ’tu-ți paștele mă-tii! -Are baterie, are baterie. Copilul e în culmea fericirii. Tatăl sare din tomberon. -Futu-ți dumnezeul mă-tii! Paștele mă-tii de copil obraznic. Trântește capacul tomberonului peste copil. Ți-am zis să taci, că vine poliția! Se aude plânsetul copilul. -Taci! Nu mai plânge că te bat! Un plânset înfundat se aude din tomberon. -Taci, mă! Se face liniște. Un tânăr de la etajul 4 fumează privind nepăsător la cei doi români, tată și fiu, care caută prin gunoaie. Țipă la bărbat. -Bă, vezi că am aruncat eu un cuptor cu microunde acum vreo 2 ore. E lângă tomberonul ăla galben. Îl vezi? Puțin mai la stânga? Îl vezi, bă? Mai la stânga, așa. Bărbatul îl vede, îl ridică. -E bun? -Da, e bun. -Mai ai o țigără, șefule? -Da, stai așa. Dispare de la fereastră, reapare în 10 secunde aruncându-i o țigară. -Ia, vezi că ți-o arunc în mijlocul străzii. -Săru’-mâna, boierule. -Baftă! Fereastra se închide, bărbătul își aprinde țigarea privind la fereastra tânărului. Ridică capacul tomberonului unde se afla puștiul. -Dacă mai țipi, te calc în picioare! -Nu! Puștiul își șterge cu dosul mânecii murdare ochii roșii. Nu mai plâng. -Nu mai căuta jucării, caută-ți pantofi și-o gecuță, că-i frig. Intonația vocii e aproape miloasă spre paternă. Copilul se afundă iar în sacii de plastic din tomberon. Tătăl se așează pe bordură cu țigarea în colțul buzelor inspectând cu ochii experți cuptorul cu microunde. Vorbește cu voce tare ”tot îmi iau 10 euro pe panarama asta” Se ridică și reintră în tomberon. Preț de 5 minute capetele celor 2 se ivesc simultan din tomberon. -Poliția, trage capacul peste tine. Vocea bărbatului e plină de spaimă. La capatul străzii o mașină cu girofarurile pornite s-a oprit pentru a verifica o mașină parcată neregulamentar pe trecerea de pietoni. Bărbatul ridică puțin capacul, cei doi polițiști se agită în jurul mașinii parcate neregulamentar. Gândește că vor sta mult, va ma veni și autospeciala pentru a îndepărta vehiculul buclucaș. ”Al dracului prost, exact aici a parcat și ăsta!” Fiul lui e în celălalt tomberon. Plânge încet. -Taci, mă! Mă auzi, taci?! -Da, te aud. Tac. Se oprește din plâns. Bărbatul lasă capacul încet peste el. În astfel de cazuri procedura legală e simplă, expulzarea în 15 zile. Trebuie să fugă. Prima stradă la dreapta se înfundă într-un supermarket. A doua dă în Avenida San Jose. Trebuie să fugă pe acolo. Păcat de cuptorul cu microunde aproape nou. În România nu au avut niciodată cuptor cu microunde. ”Ai dracului spanioli, aruncă cuptoare de astea pe stradă.” Mai are o o șacosă cu niște pantofi și un ceanic. Lângă tomberon e un scaun verde cu 3 picioare. Vroia să-l ia. Ridică încă o dată încet capul tomberonului. Polițiști sunt acolo. Trebuie să fugă. ”Nu ajung eu așa ușor în România.” -Mă, Aline, tată, ia ridică încetișor capacul! Copilul se execută. -Fii atent, când zic, ”sări”, ieși de acolo și mergi pitit pe lângă bloc. Copilul ridică încet capacul. -Da. -Ai înțeles? -Da. -Sări! Cei doi ies în același timp din tomberoane și se strecoară pe lângă blocul de 8 etaje. Puștiul are în mână jucăria fără baterii, tatăl sacoșa ”D&G” de plastic negru. Au avut noroc, cei 2 polițiști n-au auzit zgomotul din tomberoane. Cei 2 sunt la adăpost pe Avenida San Jose. Se afundă între blocurile înalte de lângă liceul ”Maria Zambrano”. Mașinile poliției patrulează destul de rar pe aici noaptea. -Îți place robotul, tată? -Da. -Mai căutăm mult, tată? Mi-e somn. Cască prelung. Tatăl deschide sacoșa dezamăgit. Prea puțin. În casa părăsită în care locuiesc împreună cu alți 5 români fără documente legale le-ar fi trebuit un scaun. Cuptorul îl puteau vinde. Oricum, nu au curent electric, nu-l puteau folosi pentru ei. Se oprește, ridică un chiștoc destul de lung. -Căută-mi niște chiștoace! Puștiul lasă privirea în jos și inspectează atent caldarâmul. Găsește câteva țigări stinse pe jumătate. În spatele blocului sunt vreo 5 tomberoane. 2 verzi pentru gunoiul menajer, 2 galbene pentru plastic și hârtie și unul albastru pentru deșeuri din sticlă. Ar putea avea noroc aici. În general, lângă tomberoane pot găsi mobilă veche și alte obiecte de mobilier. -Tată, mi-e somn. -Paștele mă-tii... E prea obosit să continuie. E târziu, până la casa părăsită e de mers mult, e speriat și el de întâmplarea cu polițiștii. Mai bine să se ducă acasă. Mâine va încerca să găsească iar de muncă și la noapte pot da iar o raită prin cartierul ăsta după cuptorul cu microunde și un scaun. -Hai să mergem, când trecem prin stațiile de autuboz să te uiți după niște chiștoace. Cele 2 umbre se strecoară printre blocuri. Merg atenți să nu întâlnească iar o mașină de poliție în patrulare.