Adrian Firica

adică...
în loc de praf și pulbere, ne dai porumbei de unică folosință?
păi, dacă-i vorba p-așa, eu mă duc pe lumea aialaltă cu zeppelinu-mi în traistă.

\'s scoase din manuscrisele mărilor moarte...
vreau ș-un loc de rugăciune

unde să mă duc?

mă reculeg... în pustie!

trebuie să vorbim

plutim în tăcere ca un galion cu echipajul decimat de holeră

nu vreau pânze noi nici busolă mai degrabă aruncă-mă-n aer și sparge ferestrele
am nevoie de tine ca de singura piele în care mai pot să-mi întorc dimineața spre nord

Teodor,
mă bucură atenția ta.

Vișane,
eu, prin Tulcea, ajungeam numai cu trenul, când mă duceam la Portița... pe unde umblam în curul gol; așa că nu mă mai confunda cu Președintele Liberalilor, ori cu nu-ș\' ce profesor de matematici, că-mi lepăd lesne și de urgență caracterul, și te-njur de... să nu te mai vezi cu ochi buni nici pe tine însuți în oglindă!

textul...
textul e... literaturalicește vorbind, cules de printr-o ghenă, ori, poate, o fi o probă de laborator, luată din canalul de scurgere...

eu, minor inspirat fiind de basme și de alte concerte vivaldice...
chiar nu-mi dau seama de ce inspirațiile tale minore stau de luni bune în capul recomandatelor cu poză cu tot!

Pagină din jurnalul programatorului ratat


*
dimineța pe răcoare
io-mi deschid televizoare
[în timpul liber stau cu punctul și virgula legate de gât până la moarte]

data viitoare am să-ți fac niște ochi așa de dulci... încât îmi fac griji dac-ai să-i poți duce


**
… de parcă nu ți-aș fi zis: ne m\'appelle pas black!


***
nici vorbă: ți-am zis!

\"nu te-aș întreba
portar al cărămizilor de intrare ieșire
nu te-aș întreba\"

dar, darul fiind, și pentru că seamănă a fi întrucâtva cu obsesia aia: da/ba! pune unul singur (ce-i punctul?: un \"nu\" e-n plus...).
ba da!
frumoasă alegorie... dar nu-i din filme, ci de printre alicele lui Lewis Caroll...

imediat ce-ai să spui: ba da!, am să contest spunând: ba nu!

nu!

de fapt, eu sunt părintele \"trimilenarismului\"; da\' să nu mă pârăști!
dacă aude Cărtărescu, păi musai se face el tatăl \"trimilenarismului\", și nu vreau să intr-un dispute cu el, pentru că el e prolific.

nici cu critica și istoria literară nu vreau să am deaface - și una și alta sunt controversate.

mie-mi place să mă doară capul de bună-voie; nu aștept milă din partea altora.

asta-mi mai trebuie: să țopăi pe scenă cu un pian în brațe!

mi-am adus aminte cel mai scurt “tratat de ateism”: ține zece, ori unșpe secunde...
Janis Joplin zice ceva de felul ăsta: o Doamne (Lord îi zice ea!), ce-ai cu mine, de ce mă dezbini; după care râde gâfâit...

pentru neinițiați și pentru cei care-i iubesc pe ACDC-ici, pe care, EU NU ÎI IUBESC, pentru că sunt compilatori

ciugulind din tăcerile mele șirag de mătănii numai tu ai rămas
cuibărită-n seara care-mi crește din piept
sub zăpezi neatinse
pasăre oarbă

numai cu penele volbură prin care-și fac umbrare și naiuri
ale tale și-ai tăi pui pe care-n palmă-i port
și-adorm pe niște ace de foc
ale tale

grădinile sângelui din puținul cernut la masa oaspeților
ce ciocnesc două cântece? Roșii
amândouă se sparg sub coajă
te-nalță

singură rătăcit-am să-mi fluier a drum răsturnat
măiastr-am rămas
în genunchi
de flori

Adriano, autoareo...
ți-au luat-o dorurile landra?!

ai baterist? că restul coardelor harphei văz că le ai.

cum ar suna bine: Muza din Șchei?!

“până la un mal verde ruginiu” îți rămăsesem dator cu un sfat – m-ai dus cu vorba și-am trecut la altele; acum profit de tine încercând să-ți aduc aminte că-ți stă bine-n pielea ta: ți-am spus și cu alte ocazii că e bine să te protejezi și să pui ceva pe tine – dar văd că refuzi cu încăpățânare să-mi urmezi sfatul dezinteresat: uită că-n dreptul coatelor ai făcut niște cute; până și călcâiele ți s-au bătătorit din pricină că ai stat câteva ore-n picoare; iar părul... uneori îți ascunde urechile în dezordine.

plec să opresc ploaia și să strâng frunzele zdrențuite de iarnă pe pervazul zilei
trec pe lângă brutăria din colț în care oamenii puțini își numără sărăcia

am ajuns să văd peste brazi până la un mal verde

ruginiu

\"descrierea\" amănunțită... asta era chesiunea, da!: descreierizarea, dacă nu este adiacentă, subiacentă, consistentă și cum îi vine fiecăruia la gură să-i spună...ori e, ori nu e!

Șerbanule,
am să citez asta:
\"Esențial în viață, e să emiți despre tot judecăți apriorice.
... E, după cum se vede, un procedeu aviabil\"

Ce-i mai sus, e un citat \"furmicat\" din Boris Vian și din prăpastia aia a lui din spuma zilelor.

... eu nu prea știu pe unde să pun virgulele, punctele și alte \"semnale\" de punctuație, așă că predicțiunile mele ies din sub-zistență... cu, sau fără acordul logic/interpretabilelor...

păi, până și reveria, dacă ne luăm după ăștia, după Debussy, de exemplu!, care zice că trebuie să ne fie scurtă: cu alte cuvinte reveria e ca scuturatul puței după ce te-ai pișat existențialmente...

am făcut o comandă, pe net.
mi-au zis că nu mai au în stoc, dar că pot să mă-nființez la locul faptei, fiindcă muzeul literaturii e tot acolo.

sper să nu plece muzeul de capul lui!

Tiberian mai are fesul ăla?

pianul e tot contra-cost?

a, nu!
\"masa\" e murată.
în ciuda acestui fapt eu fac șazieci de pe la sfârșitul anului, fără jenă!
am văzut cu ochii mei că Vladimir Ilici (în chipul lui de statuie de trei tone) a alunecat în spatele bisericii ortodoxe monumentale și istorice, însă acum cultura noastră stă la căldurică și o să fie udă... mereu.

aaa...
apropo de USR:
Margareta lui Bulgacov, imediat ce-și primește mătura și virtuțile, și după ce se prinde cum se conduce mătura, are o predispoziție \"mnezică\", așa că: primul \"loc\" unde-și exercită plenitudinea forțelor nu e, nici mai mult, nici mai puțin decât... Uniunea aia a Scriitorilor Lor.
Praf o face!
Praf și pulbere!
(până-n zilele de azi, nimeni n-a contestat inocența Margaretei!)

știi, vorba ăluia: adevărul scoate memoria și din... \'zda mă-si!

citez:

“Murat în leșia propriei neputințe poemul pare o înșiruire de imagini distorsionate, de prostioare șocante. Întotdeauna ce e deosebit sau șocant de masa rumegătorilor de rînd pare incomprehensibil.
Mie poema îmi spune cîte ceva: întîi fiindcă e un text de atmosferă, în care imaginile caută cuvinte, nu invers, cum e firesc...”

gri dar
și alb

aripile jerpelite cerșesc firimituri
pîinea de toate zilele a curvelor miroase a cauciuc spart
pașii lor scîlciați fac spirale moebius și opturi pe caldarîm ca un bolero
peste șolduri burice și mitre jalnic discul coclit cu raze anemice se vinde
la licitația din nori albi gri ca viguros heelăăău helios și-n piața barocă urîtă
printre cornișe inutile în dangăt de bigote bătrîne cu clopot la gît flendură-n praf bolnave aripi albe gri și alb-gri coborînd din mansarde inutil guano adunat din tîrtița anilor găinaț istoric din plina musculoasa cloacă tereziană unde drac e punctul ei G ziceți așa
după mine

guano
guara
guatemala
guanatec
guacamole
guarani
guantanamo
guam

și invers acum dacă vă ajută

memoria

Ionela,
ai dreptatea-n mână și mă bucură faptul că evidențiezi cu discreția ta crâncenă umorul...atât de crâncen și de discret parcat, fără știrea ta!

Te anunț, ca să știi de data asta: îți mut statuia!; îți mut statuia din piața publică; ți-o mut în casă, de nu o să te mai vezi tu de statuia ta din casă.

În ciuda tuturor obiecțiunilor personale, aștept reacții pozitiviste de tot soiul - pozitivismul a fost un curent filosofic din care n-am priceput mare lucru, în ciuda strădaniilor lor pozitiviste; când timpul o să fie la dispoziția ta să vii să-mi spui o imprecație impecabilă în genul pozitivismului.
Hm, abia aștept!