Pagină din jurnalul meu

[“dom\' profesor dă-te bă-ncolo că desenez acu\' cu culori și nu te mai băga-n tabla mea” – se-ntâmpla prin \'83-\'84 când, proaspăt profesor fiind, și dat fiind că nimeni nu voia să facă orele de desen, le-am luat eu... ca să le fac de dragul meu; și... le făcusem pe tablă (copiiilor), cu ceva ore înainte, “efigia” aia a culorilor, și le mai spusesem să mă tutuiască; apoi le-am spus să... să picteze; numai că unul dintre ei a spus că n-are loc de pictat pe planșă și că vrea să picteze pe toată tabla – eu voiam, doar, să-i pun cretele colorate la-ndemână...] * mi-e frică – mă salută oamenii pe stradă; eu nu sunt tatăl lor! ** m-am spălat [fiindcă nu simțeam nevoia să mă trag de păr mi-am tras un șut în cur cu dus-întors spunând: asta-i soarta animalelor de unică folosință; și mi-am mai zis că-ncălecând o aparență înșelătoare (cum altcumva decât așa!) mi-ar șădea bine să-mi trag și una cu praștia (vorba aia: dă cu pietre c-ai să dai peste ele)] în perspectivă... nu mai spun ce-o să se-ntâmple – că albiți și orbiți după a treia miraculoasă... mi-a trecut prin cap cum (nimănui!) nu-i trecu să-i dau Nobelul pentru pace lu\' Hendrix... pentru Machine gun – fără legătură cu antecedentele-i penale *** \'n stupidă lume-nchipuită trăim!