Pagină din jurnalul urcatului pe pereții zugrăviți de primăvară

* ... păi să vă povestesc cum am atins eu pragul istoric: după o noapte agitată (n-am pus pleoapă pe pleoapă!) m-am ridicat în două picioare; șovăielnic mi-am dus cafeau către buze și la fel țigarea cu mâna cealaltă... oricui i s-ar fi tăiat filmu\'; ei bine: mie nu! și-a-nceput să vorbească... și dă-i și spune și spune; și zice una și alta; și după una și alta nu mai termina... ** noaptea următoare a fost una de coșmar: vorbea cu mai multe guri deodată în favoare unui aport de vitamine m-am sprijinit de un perete făcându-mă una cu el – cu tencuiala și cu zugrăveala și cu toate cărămizile și cu fundația clădirii cu tot până-n fundul pământului *** m-a salvat un erou biblic fără să fi apelat eu la el mi-a zis: ete ce frumos e afară; hai să ne plimbăm! pe drum am avut și o tentativă de umor; numai că am lăsat-o baltă!