Adrian Firica
Verificat@adrian-firica
Adrian Firică: s-a născut la 6h și 20', în ziua de 22 noiembrie a anului 1951, în maternitatea din Negrești, județul Vaslui. Copilăria: fragede exerciții de supraviețuire; progresează intelectual citind orice, pictând, scriind versuri și piese de teatru în metru antic. Adolescența și tinerețea: își începe cariera de manager cu…
Colecțiile lui Adrian Firica
îl citez: \"acolo unde metafora des-ființează logica raționalului, archetipalul asigură reversibilitatea spiritului dinspre hotarul lui palpabil spre cel imaginar”.
orice clauză împlică un cod, fie el și liric: selectat, îngrijit, comentat și... antologat contemporan.
Salve!
Pe textul:
„`O antologie-pandant: Maramureș-Basarabia`" de silvia caloianu
Recomandateste o carte ilustrată și ilustrativă deopotrivă.
este întruchiparea evocării nostalgice.
am mers la pas din subtitlu în subtitlu (subtitluri care ele însele pot fi socotite o carte!), de la \"Burgundia 1 - documentare parțială\", până la \"Burgundia 74\" - despre ultimul nimic.
pe la mijloc am citit \"Burgundia 44 - despre mame. și furtuni\".
\"aici se naște lumea apocaliptică\" ne spune Anni, în cunoștință de cauză...
Pe textul:
„Lansare \"Burgundia\" - 2010 Gaudeamus" de Anni- Lorei Mainka
Recomandatnu era chiar așa! nu era doar și nu din vina plasticului, care nu avea cum să fie strâmb din fire. toată povestea era provocată de \"elasticitatea\" plasticului.
pe la noi se rezolva băgând în bigudiurile de plastic \"mosoarele\" de carton ale \"papiotelor\". la fel se proceda și cu bigudiurile metalice... care erau deformabile și ele.
totul era rezolvabil.
o enigmă a rămas pentru mine chestiunea cu \"ventuzele\"; știu doar că femeile își puneau reciproc ventuze.
pe aia cu tunsul o știu, deși am purtat și plete.
Pe textul:
„La cules de rodii în cartierul Rahova 20" de Anni- Lorei Mainka
Recomandatei, calu\' troian e ca calu\' troian, a lăsat numai praf și pulbere, ca cum sunt ăștia din filme care vin cu elicopteru-n Irak, că după aia de Troia se mai spune numai că Elena a fost repatriată, iar despre Troia nu se mai spune nici dacă a rămas în coadă de pește, deși părea să fi fost ceva de \"căcarea lumii\".
textualism, autoreferialitate, meta și mexa se găsește cam peste tot...
Pe textul:
„Unde ni sunt argou-nauții?" de felix nicolau
Recomandatdomnilor,
m-ați pus pe gânduri, dar îmi mențin poziția de \"mațu-gaia\"!
să vă povestesc:
am hrănit, punând pe pervazul ferestrei boabe de grâu și firimituri de pâine, două familii de turturele; una dintre ele a făcut doi pui (nu unul singur, cum spune regula jocului!); puica aflată în plus s-a cuplat cu un cioroi tânăr (am urmărit curtea intensă pe care tânărul cioroi i-o făcea puicuței în nucul dinspre fereastra bucătăriei); iar acum au apărut pe pervazul ferestrei mele cu o puicuță însoțitoare... cam tot \"turturică\", după toate aparențele, asta mică având un penaj de culoare gri închis, nu bejuliu, cum au turturicile.
cu alte cuvinte, până la proba contrarie, unele lucruri nu ne mai pot contraria!
apoi, aplicat:
1. D\'le Lăcătuș, \"Legilor trec\" e ceva ce încă nu are legătură cu una sau alta dintre camerele Parlamentului; cu atât mai puțin de: \"cum numai Roberta Anastase știe.\";
2. D\'le Șerban (nu mi-o luați în nume de rău!), de câte ori văd o femeie călărind o bicicletă trăiesc sentimentul că șaua e o banană!
așadar, femeia trebuie să fie împinsă din spate ca să urce pe o scară (!?), iar la coborâre aveți grijă ce duceți în spate.
Pe textul:
„E albă, ori e neagră?" de Adrian Firica
propun să ne facem concediul în Argentina și serviciul de siguranță și securitate aici, dar numai în perioada caldă; asta așa, ca să nu consumăm combustibilii inutil.
Pe textul:
„Să trăiți!" de Atropa Belladona
mai sunt și altele, cum ar fi Orăștie și unul care se cheamă Oravița și... dai în damblale toponomicale când vine vorba de Colos-Ovaros (Cluj, pentru intimi!).
de ce oare?
Pe textul:
„Pagină din jurnalul urban" de Adrian Firica
că eram copil când am fost la Târnăveni, unde avea mama o verișoară care avea două fete și un băiat și ne dădea dimineața ouă și ardei iute din grădină și câte un pahar de vin și pe urmă am mai fost la Alba Iulia, tot cam așa, cam la un fel de mătușă, numai că asta era mai străpezită pentru că mă punea să citesc ce nu-mi plăcea mie să citesc, eu fiind cititor de mic (făceam și socoteli, dar astea le țin la secret!).
îmi place că ții minte asta cu plachiurile...
mai ales mama mă trimetea să-i pună ăla plachie și la vârfuri și la toc (cizmaru\' era țigan - Cozonac îl chema! - iară fiul lui, cu care mă tot jucam, a ajuns șef de orchestră la Cluj)
mie îmi place și acum să fac plachie de pește:
se ia un pește din piața de pește (aici, la Alexandria, este piață de pești de tot felul, chiar și de somn), apoi setezi peștele, îl umpli, chiar și cu măsline, și dacă ai cuptor, e bine să-i organizezi un pat făcut din cepe tăiate.
e bine să-i torni niște vin, dar să ai și ceva pentru a-ți acoperi vina-ncoace
Pe textul:
„La cules de rodii în cartierul Rahova 20" de Anni- Lorei Mainka
RecomandatPe textul:
„noul galapagos" de iulian poetrycă
Silvia,
am doi Bacon(i):
Roger, ăla care a \"experimentat\" praful de pușcă, însă i s-a spus că așa ceva nu-i adevărat, fiindcă adevărul stă numai în cuvântul lui Dumnezeu (Communium naturalium);
și Francis (Novum organum) care a sugerat că e bine să existe clase sociale.
Anni,
am să mă gândesc la o formulă de \"gresare\" a gardurilor ăstora cu șuruburi...
Pe textul:
„Pagină din jurnalul rușinii naționale" de Adrian Firica
plici: \"din deuteronom psalmii\"
fără curmare sunt adresele verbiajelor astea: \"murmuram miezonoptic – și tot nu mă-nduplecam să-l scot\".
în vederea ilustrării opiniei mele, CRITICE!, adaug încă doi piloni ai dogmaticii autoarei: \"ferestrele îl încăpeau și-i dădeau drumul afară – în ziua în care l-am scos\" și \"să aducă a cel ce alerga uneori pe sub birou și-mi rodea\"
restul cauzelor mele sunt pierdute prin \"meniul\" oferit de autoare.
mi-am fixat ochii aici:
\"sub fotoliu nu rămăsese din el mare lucru
de privit pe pătura groasă
o grămăjoară de oase
niciun petic de blană
nimic...\"
așadar, nici călcat în picioare nu voi recunoaște virtuțile versurilor
\"pios i-am șezut alături
pe pat uneori\"
...
\"el devenise aproape amintire
mirosul se risipea\"
și nici nefastele concluzii: \"creioanele / cablurile / cărțile\"
Pe textul:
„moartea nu are" de Claudia Radu
RecomandatPe textul:
„Pagină din jurnalul de filosofilofofeală" de Adrian Firica
Pe textul:
„Coșciugul cu eclere" de serban georgescu
în primul rând el, Bosh, avansează ideea tehnologiei 3D, apoi prefigurează temele subculturii hippie.
dacă trecem la interpretarea conținutului panopticului, avem deaface cu o alegorie etico-didactică a sexualității.
cu alte cuvinte: măi oameni buni, eu vă las să vă oferiți nestăviliți bucuriile și să descoperiți, de capul vostru, consecințele.
Pe textul:
„Coșciugul cu eclere" de serban georgescu
acum, Seniorule, să știi că sunt de acord că data trecută e data viitoare, dar, vorba ta...: \"Pentru că ei / Vor să vadă zilnic cum mă-mbrac,\"
... Cioran îl citează pe ăla invocat de tine doar în dușmănie, nu pentru că ar fi stat, ei doi, la un pahar de vorbă.
ei, asta m-a lăsat lat: \"Viața e o curvă... și mai are și niște surori!\".
eu eram convins că viața e numai una, fie ea și așa cum e definită și de tine:
\"- Cu ce te ocupi?
- Sunt dresor de berze\"
Pe textul:
„Coșciugul cu eclere" de serban georgescu
bag un Sonet ecologist matinal separat
DNA
separată
înjunghiat
DNA
fost
Unul
găsit
pensionare
să-i
Nobelul pentru literatură
17. 212 posturi
violență
Dunăreano-pontic
predau
din cartea ta, repede, citez: \"Din camera mea, niște indivizi grăbiți au scos covorul\" (p.43 din cartea ta Povești pentru Gabriela)
mie tocmai pe ea mi-au luat-o: cândva, poimâine, am să spun cum!
Pe textul:
„Nopțile lui Prometeu (II)" de Stefan Doru Dancus
când am parcurs ultimul meu moment de luciditate mi-am scos portofelul (altminteri gol!), l-am lăsat pe masă și m-am dus, chipurile, să mă ușurez.
ei bine, portofelul era tot pe masă, când m-am întors.
poți să-mi explici ce s-a-ntâmplat?
Pe textul:
„Davai ceas, davai moșie, harașo tovărășie!" de Vali Slavu
tu, Anni, anii
te-nșeală
Pe textul:
„Prima reprezentație a Teatrului Șapca" de Adrian Firica
eu alegeam alt drum către Troia - ajungeai acolo \"fumând pe sub apă\", cu Deep Purple.
dar, dar orice-i valabil, până și spălatul parbrizelor bicicleților.
Pe textul:
„Prima reprezentație a Teatrului Șapca" de Adrian Firica
hai
pune-ți și plapuma
aplecată
\'n țara cu soare
...
visele doamnei, astea livrate \"pe parchet\", sunt subsidiarele, sunt o invenție poetică; s-ar putea ca doamna să pună parchet... și-n tavan.
Pe textul:
„Visele doamnei Pachet 2" de Anni- Lorei Mainka
Recomandat
