Visele doamnei Pachet 2

Va salut doamna! Iertatzimi va rog ortografia, va scriu de la un post public de internet in Londra, din pacate, nici pomeneala de tastiera romaneasca. Doamna, santetzi talentata cu carul, exista un miez minunat in poezia Dvs, doar pun pariu ca ati scris o dintr-o rasuflare, fara sa o mai cizelatzi. Pastratzi ideea, e splendida, si incercatzi perfectziunea unor rime... Sarut mainile

o dimineata ce leaga oamenii pe Terra - si imi pare bine ca acolo departe de gradinile romanesti imi cititi aceste rinduri tacute din saracia noastra ....
da, cu rimele nu ma pricep, pornirile mele sunt imagini care intr-un final se for estompa gasindu-si rima intre ele....
sper sa va regasesc,poate chiar intr-o zi printr-uninternet cafe sa stam de vorba despre rindunele....

poemul, nu voi cita nimic, întregul contează, numai astfel prinde sens. Eu l-am asocoat cu viața unei șatre de țigani, exagerat, desigur, dar s-au creat conexiuni de genul acesta. Oricum, se citește bine.
LIM.

servus, demult nu ai mai lasat semn - abea acum realizez pe ce potecuta au luat-o gindurile mele, si eu care doream sa pun fata in fata toamna cu acele cuiburi linistite din margine de oras, saracia care e muta si pe linga care trecem....la tigani nici ca mi-a fost gindul, ei sunt departe de strazile noastre sarace, si chiar daca stau pe linga foc, cum am vazut nu-si ard scaunele si isi pregatesc fripturile, tragind si o hora in jurul focului, pacat ca n-am facut poze....am crezut cind eram mica, ca ei exista doar in literatura...

mie mi-a trezit sentimentul acela al părăsirii, de bună voie, a propriului acoperiș de către vârstnicii care nu-și mai pot permite plata întreținerii, și petrecerea, în sânul naturii, a întregii veri, prelungită, aci, înspre toamnă, care, cel puțin ziua, este încă blândă și îngăduitoare.
ceea ce-mi place este tonul molcom pe care expui amărăciunea, sărăcia, cum, de ex.: \"peste lemne cineva aruncă scaune șchioape\".

frumos poem. mai trec.

Ottilia

rezonez ca te-ai ratacit prin cartierul porumbeilor subnutriti - dar daca o scot pe Veta , o inlocuiesc cu Nelu?
ca daca n-are subiect , cine a plecat ?

in subtitlu as scoate - n-ar deranja, dar aici in strofa a 3 a nu am inteles cum sa fac!
nici nu stiam ca poti sa dai stele, sau cred ca am uitat , de cind cu frigul asta .....merci ca ai mai avut una ptr madam pachet....era sa scriu parchet....asa m-ai zapacit

poate ar fi fost mai bine daca scriam \"peste lume ...\"....nu stiu, ce ar fi fost mai bine , dar se pare ca din aproape in aproape , ne facem semn cu mina si intelegem durerea mocnita....
recunoscatoare ptr semn

Frumoase imagini ai prins la inceput si sfarsit, pregnante, sfredelitoare: geometria sensibilă a ciocurilor fara apărare și imaginea ochiului cu sugestie puternică!
Bun poem, poate cel mai bun, al tău, de până acum ! :)
Comprimarea, esențializarea te prinde, cred ca asta e trăsătura evidentă a noului ciclu de poeme!

probabil ca seara de ieri a fost cea mai norocoasa ptr mine
sper ca nu din cauza frigului se citeste agonia
multam de semn - sper sa pastrez ritmul - si sa imi pierd zmaltul invechit .....

Este un poem friguros. Ar fi fost la fel chiar dacă îl citeam vara. Ca atunci când stai sub trei pături, cu șosete în picioare și vrei să-ți închizi porii ca să nu îngheți, adormind în timp ce sufli în palme. Apoi este amăgitor. În timp ce îngheți sub plapumă, îți imaginezi focuri, sobe, godine, poate chiar incendii.

da, frig rau - poate de la frig omul incepe sa viseze, speranta moare ultima
surpriza - tu te-am citit, sper, in frigul asta sa ma refac pe undeva prin versurile tale