Adrian DUMITRU

Când vorbeam de contaminare în comentariul precedent, glumeam un pic, dacă tot amintisem \"izolarea\" textelor de atelier în ... pagina de atelier.

Eu am doar nivelul 10, așadar habar nu am cum se iau deciziile la \"eșaloanele superioare\". Însă mă gândesc că principalul motiv pentru care un text este declarat apt de atelier este acela că dintr-un motiv sau altul - stilistic, gramatical etc- este considerat imperfect. Cum această decizie este luată de cineva - și cum îmi vine greu să cred că un sobor de editor se adună în fiecare zi și cântăresc motivele pentru care textul lui Z este de atelier iar textul lui T nu, pot presupune că această decizie (ca și aceea a steluțelor recompensă) apasă pe umerii unui singur. ori cum acel om, vorba lui preda, nu are cum să știe care este toată presiunea de pe umerii săi, aș propune și aș sugera să își motiveze decizia printr-o scurtă explicație (în offtopic, de ce nu). este adevărat, se pierde timp la nivelul muncii editorilor, dar se câștigă timp (inclusiv la același nivel) pentru că autorul va ști și singur ce să modifice... dacă mai este ceva de modificat.

Sunt ferm convins că au existat oameni care au cântărit fezabilitatea acestei idei încă dinaintea mea - dar, să nu se supere nimeni dacă cineva (recte- eu) crede că acest lucru mai trebuie făcut încă o dată.
dacă explicația editorului care ia decizia \"atelier\" ar fi prezentă, neîndoielnic, ar exista multe frustrări (e greu să îi spui cuiva, franchement, că textul lui este nul) dar... pe de altă parte, ar acorda o șansă reală acelor texte care chiar pot fi salvate.

Părerea mea, după cum spunea un fost prim ministru al României... :)

Dragă Victor,

Fă-mă să râd cu lacrimi de mine însumi și am devenit prieteni.
Apoi, dacă demersul lui Senor Alberto izbândește și ajungi „steluțar” (as they call it – nu-i așa că e amuzant să vezi cum fiecare grup și grupuscul social își dezvoltă un jargon/argou propriu?), we shall live happily ever after: tu ai să-mi dai câte o steluță pentru fiecare text scris iar eu am să scriu o odă către tine pentru fiecare steluță. Și un epitalam pentru fiecare text al meu care ajunge la „recomandate” datorită ție. Ce zici de asta?
Acum, ce să zic, e farsa ta, scrie-o cum vrei… și fă ce vrei cu ea… iar eu am să văd dacă mai târziu nu ți-o întorc cu aceeași monedă… :) Ce zici, o farsă cu dl. Victor Potra aka Porta, semnată anonim de mine însumi? Hmm, ideea nu e rea… Voi studia cazul și voi aviza! :)
(dar dacă îmi permiți să interferez în procesul de creație, e bine că nu mai pus să ronțăi un morcov și să exclam „Nu-i cam golul zeul vostru, Doc?”… dar chiar să mă scobesc în nas? Haida de, onorabile! Uite, Platon l-a descris pe Socrate în plin proces de ebrietare, din păcate fără rezultatul așteptat. Dă-mi și mie un pic de eleganță: pune-mă să cioplesc un baubon din lemn în acest timp, de pildă! :) )

Cât îl privește pe Senor Alberto, vreau să îl anunț și pe această cale că m-a cam dezinformat: „vezi tu, barbatii vor secs, femeile vor imbratisari si flori. asa va fi mereu.” Din această frază, eu deduc angelic că femeile nu vor secs, iar că bărbații obțin cinci minute de secs care îi fac să plângă, apoi, cumpărându-le cu flori și îmbrățișări. De asemenea, am mai dedus pe cale deductivă că există semnul egal între „ceea ce este cel mai important, fiinta umana in toata splendoarea ei” și „oameni care cauta cu disperare sa doarma unul langa celalt intr-un dormitor mare cat o pestera”. Ori, cum din această dilemă nu pot ieși, încep să mă scarpin în cap (ei, vezi Victore? E mai onorabil să mă scarpin în cap decât să mă scobesc în nas, nu?) și, precum măgarul lui Buridan, nu știu ce să aleg: femeile care vor flori și oferă secs în schimb sau femeile care vor cu disperare să doarmă într-un dormitor mare cât o peșteră…

Amicalement votre.

Victore, Victore, dupa ce m-ai facut praf ca barbat apartzinator genului shi speciei mele (dar nu doar pe mine, nu-i așa???), acum vrei sa ma nimiceshti ca \"savant\", sa ma urci pe un magar shi sa ma aratzi targului, sa râză și curcile de mine, când or vedea că nu se mai știe bine cine e măgaru și cine e savantu\'?
Victore maică, apoi mi-oi lua lumea în cap, Victore, și m-oi face pustnic, Victore, că altfel n-o scot la capăt cu tine.

PS Cred că am destul umor să nu-mi flutur sabia la trăznăi (asta o țin pentru capete simandicoase, de învățați :) ), stai liniștit, o să gust farsa ta (o știm amândoi, că altfel nu ai scrie o astfel de farsă, nu?), și îmi permit să îți ofer două sugestii din lumea care îmi e familiară: \"Norii\", piesa lui Aristofan în care se face bașcă de Socrate (mutatis mutandis, de!) și \"Filosofii la mezat\" de Lucian din Samosata. În care se face bașcă de toți.

Iar mănușa, dragă Victor, mi-ai aruncat-o tu. Acu\' te aștept la cotitură cu farsa, și după aia... vorba crocodilului dintr-un anumit banc, \"las\' că ne mai întâlnim noi!\"

:)

PPS Însă continui să cred că o farsă avându-mă pe mine ca subiect va plictisi fără îndoială publicul agonistic...

Am urmarit din culise acest poli-log shi nu ash fi intervenit daca nu ash fi observat abia acum un fenomen aparte, legat de atelier.
bun, textele sunt izolate shi trimise la atelier pentru a fi lucrate. Asta pot sa pricep shi este comprehensibil.

dar... daca cineva doreshte sa contribuie la ameliorarea lor (starnind adesea discutzii care pot fi foarte utile)... well, comurile raman shi ele pe afara, contribuind la izolarea totala a \"atelierului\". Cum asha? este frica de contaminare a textelor bune de pe prima pagina cu textele \"slabe\" din atelier? Este dorintza de a economisi spatziul primei pagini? Nu shtiu.
dar nu cred ca e bine, pewntru ca astfel scopul declarat al trimiterii unor texte la atelier - shi anume... ameliorarea lor prin punerea in discutzie pe site- se pierde, din moment ce prilejurile de a le discuta se rarefiaza.

Oare nu se poate face nimic in scest sens?

Victore, dacă nu ai fi fost tu, nu aș fi citit acest text. vreau să spun că dacă nu aș fi demersul tău în legătură cu \"Indiferența agonică\".
În ceea ce mă privește - iar comentariile făcute de mine o pot demnostra - am stat adesea și am cugetat pe marginea unor texte inlcuse la atelier, și m-am întrebat \"de ce\". Am uitat să o mai fac din pricina... well, motive de acces pe net.

Bun, gata cu tine. Îți mulțumesc că mi-ai semnalizat textul.

Și spun că e un fragment bun, că e excelentă ideea de a construi pe marginea unei idei a lui Sebastian, că mi se pare că a fost inclus în atelier din pricina parfumului de peste Prut al limbii folosite și doar din acest motiv, întrucât \"jocul de-a intertextul\" este bine făcut, aici... și merită o dezvoltre.

Ah, că îmi adusei aminte: Victor, tratativele despre care vorbesște dra sau dna Baculea au avut loc, dar nu în 42 ci în 43, prin canale de la Roma (Vatican) și Lisabona. Aceste trative l-au costat capul pe Ciano și erau să îl coste același preț pe \"Ică\" Antonescu. Iar celălalt Antonescu, care nu era \"temut\" ci respectat de Hitler, a încurajat tratattivele de ieșire din război când și-a dat seama că \"Germania a pierdut. Acum să nu îl pierdem noi pe al nostru\". Ah, și \"Cuban\" este numele stepei unde se purtau ostilitățile armatei române. Pentru orice român în 42 el era similar cu ideea de \"Ostfront\".

Prin urmare, ca idee și ca stil, textul este bun și mult dincolo de atelier. Unele detalii trebuiesc periate și reacordate, iar limba poate să rămână \"cu accent local\" dacă profesorul nostru activează la Chișinău ori Bălți. Dar, pentru a fi în pas cu vremea, am impresia că e puțin hazardată includerea în limbajul antebelic (căci despre asta este vorba, chiar dacă suntem în 42 sau 43) a termenului \"bestseller\" (cred că eram mai puțin anglofoni pe atunci...).

Mi-a plăcut ideea dvs, dra (dna) Baculea

Eram cât pe-aci să concep o critică nefavorabilă a eseul dvs., și asta pentru că geografic America centrală nu e tot una cu America de Sud și pentru că un bolero nu sună la fel la Caracas ca și la Havana. În plus, eu care cunosc Cuba doar după gama de sunete care se aliniază de la siroposul bolero la îndrăcitul son montuno - dar nimic mai mult de atât, sptre regretul meu- eram cât pe-aci să protestez referetor la vulgarele salsa și merengue...

Însă am citit acest eseu până la capăt. Și mi-am dat seama că merita o critică, dar o altfel de critică. Mai întâi, felicitări pentru că l-ați scris.

Apoi, am să adaug o povestioară pe care am auzit-o de la unul din profesorii pe care i-am avut, un american, care... \"Well, am asistat o oră la felul cum ascultau arabii un discurs radiofonic al lui Nasser și am rămas uimit. Acest loc plin de viață, unde comerțul nu se oprește niciodată, care este sukkul, a amuțit. Au înghețat cu toții ca să îl asculte pe rais, ore în șir, și nu și-au reluat treaba decât după ce s-a încheiat discursul. Să reușești o asemenea performanță... well, that\'s something.\". Chiar dacă Orientul nu e același lucru cu America Latină, și chiar dacă moravurile sunt clar diferite, condițiile social economice sunt asemănătoare. iar efectele... privitor la demagogi de (să le spun?) geniu ca nasser sau castro par a fi aceleași. Din moment ce nevoia de speranță generatoare de mândrie naționalistă care recompensează frustrarea unei burți goale este aceeeași.

Vă mulțumesc pentru acest eseu, bine scris și bine punctat.

Victore, Victore,

Noroc de Noemi că a intervenit noematic și solomonic și a tras spuza pe partea genului feminin, suplu, tandru și suav, cu alură de scorpie indecisă etc. că altfel nu știu, zău, pe unde mai scoteam cămașa… Deja începusem să scriu emailuri desperate către toate cunoștințele mele de secs opus pentru a le spune că numitul Victor Porta aka Potra nu este nimic altceva un spion plătit de grupusculele feministe internaționale în cârdășie cu marea finanță, care sub acoperirea aerului de rebel hippiot se infiltrase în rândurile noastre pentru a ne calomnia mai bine, dar că acum și-a dat arama pe față și că nu e cazul să citească această hexalogie in nuce a domniei tale, Victore… Numai că a apărut veselă și ghidușă Noemi, și m-am mai liniștit, și am apucat din nou prosopul căzut ți am zâmbit angelic…

Păi, intuiția de care vorbești e rezultatul anilor de practică pe filmele americane de suspans: când inima îmi bătea de să-mi spargă fragilul pectoral masculin mă uitam la ceas și-mi spuneam: „Nu-l poate omorî tocmai acum pe Errol Flynn: filmul e de-abia la jumătate”. Dacă în schimb, personajul care părea central era asasinat în mod sângeros după zece minute, știam atunci că este vorba de un film horror și mă băgam și mai adânc și mai nevricos în fotoliu. Așa deci am învățat să mă strecor în jungla narativă anticipând oarecum finalurile – spre disperarea colegilor mei de vizionări care îmi aruncau cu pernele în cap etc

Bine ai făcut că ai precizat că nu voiai să îmi furi ideea – inteligent oi fi, dar până la procesul de recuperare a daunelor enterese. Aici e vorba de bani, Victore, iar eu nu uit asta. Noroc că ai precizat, că, inspirat de cele citite recent pe site, îmi și sunam avocatul să îi spun să se pregătească.

Cât privește dedicația cu care mă ameninți, nu mă sperii, din următoarele motive:
Numele meu nu e nici comic nici cunoscut și nici rezonant
Persoana care îl poartă nu are semnificație agonistică
În plus, dacă scrii despre adrian d. toată lumea o să creadă că te iei de dl. Firică, de exemplu (hermeneuții or să se bazeze pe faptul că d e prima consoană înainte de f iar numerologii vor spune că d e a patra literă adică tetrada pitaagoreică iar f a șasea la distanță de două litere – atenție, 2, cifra dualității! Da?-, prin urmare 4+6=10 –numărul ultim și perfect-, 4+2=6, logic, cum o dai, tot la dl. Firică, feblețea ta, ajungem).
Și-apoi, cum ai să mă prezinți? Pe post de Faust expirat? Pe post de universitar plicticos și rezoneur? Nah, nu merge. Nu ai subiect, nu ai loc de întors aici, așa că nu mi-e frică… nu ai să scrii nimic de genul acesta!…

Așteptăm prin urmare să vedem cum evoluează hexalogia domniei tale, ce fel de muzici vei mai băga în fundal (de pildă, ptr scena în care Alberto și Maia will be getting high, îți sugerez „White rabbit”. Ei? Ce zici? Iar pentru scena în care finalmente Alberto o va poseda pe Maia pentru mai mult de cinci minute, say, 5 min și 20 de secunde, sfifând statisticile OMS, propun clasicul preludiu la „also spracht Zaratusthra”. Ei? E bine?)

PS Noemi, ești în continuare alături de noi în această hârjoană?

Imi amintesc de un eseu publicat relativ pe agonia unde cateva persoane shi-au spart capul incarcand sa decripteze mesajul autorului. care, intr-un final, a binevoit sa se explice.

Ceea ce ieshise la lumina cu aceasta ocazie avea un \"finl neashteptat\" shi era oricum, numai decriptabil cu mijloacele modeste ale unui cititor obishnuit - NU.

Imi amintesc de asemenea ca Anatole France ii plasa pe poetzi (aceiashi poetzi pe care Platon voia sa ii izgoneasca din cetate) imediat dupa filosofi in ceea ce privea raportul direct cu adevarurile imanente. daca este asha sau nu, eu nu am de unde sa shtiu, nefiind poet in mai mare masura decat aceea cu care vin prin nashtere (m-am nascut roman, deci shi poet). Dar pot sa spun ca uneori am impresia ca Anatole France avea dreptate in masura in care uneori poeztii sunt la fel de ininteligibili ca shi filosofii. pentru a constata, apoi, dupa ce o explicatzie este data, ca NU ai fi putut nici intr-o mie de ani sa ajungi la metafora absconsa in versurile date.

Din pacate, daca nu mi-ar fi fost explicata poezia chiar de autoare, nu ash fi ghicit nici intr-o mie de ani (chiar daca erau de gasit inauntru \"prafuri\" shi \"alb\" in exces) ca era vorba despre moartea alba? dar care, injectabila heroina sau prizabila shi stranutabila cocaina (caci hashul sau marijuana numai albe nu sunt)?

ceea ce am vrut sa spun - de nu i-o fi cu banat autoarei ca am spus-o - e ca citind \"Albatrosul\" pot sa shtiu sau pot sa ma gandesc la ce a vrut sa spuna autorul. metaforele au haz in masura in care se lasa decriptate - la fel shi in seductzie, de altfel. :)

Victore, Victore, ce-ai făcut, maică, ce-ai făcut?
Că uite, acu’ ne știe femeile toate secretele, Victore, ne știe muzica pe care o ascultăm când ne ia cu fiori, Victore (îmi permiți să îți spun așa, nu?), ne-ai desconspirat maică, ne-ai … dar ce nu ne-ai, Victore…

Până mai ieri încă mai credeau unele femei că există eternul masculin, cu bicepși și pectorali și dracu’ mai știe ce, Victore, că e suficient să dea o raită pe la „Victoria’s secrets” sau pe la „Etam” și gata, l-au scos la iveală… și când acolo, ce să vezi? Același mascul dezorientat, o parte testicule o alta bere, același rocker nu foarte vânjos dar drăgăstos cu fantezii sterile despre femei explicite (dar care mai au până ajung la stadiul recomandat de faimoasa trupă „Manowar” într-un hit celebru al anilor ’80), cu dorințe nevinovate pendulând între cârciuma cartierului și deux pieces-uri cu… (nici nu pot să scriu fără să roșesc, Victore), cu 5 minute de performanță (asta a fost politically correct, conform statiscilor OMS) și alte cinci minute de tristețe post… colonială…

Și acu’? Ce să mă fac eu, Victore… că văz că nici cu „Iartă-mă” nici cu trandafiri nu merge… Să încerc la „Din dragoste”? La Jerry Springer? La Oprah? La Michel Drucker? Unde să mai încerc, Victore, că mi-ai zdrobit speranța și nu a mai rămas nimic, nu mai am nici un prosop după care să mă ascund… și nu mai pot să zic decât că îl aștept pe noul Muhammad care să se ducă pe munte și să aștepte acolo noul Coran și noul Decalog al cuplurilor moderne, pendulând între „Family Guy” și „Married with children” în varianta rock-hippie.

Victore, retractează, maică, abjură maică… cât mai e timp… altfel rămânem fără secrete și fără inefabil, zău așa.

Am stat o clipa shi m-am gandit inainte de a scrie acest comentariu, shi tzin sa precizez din capul locului ca sunt intru totul de acord cu dra Lisandru.

Lasand la o parte faptul ca societatea creshtina a inventat monogamia cu repetitzie, lasand la o parte faptul ca daca aruncam o privire prin ograda noastra gasim cazuri de voievozi romani shi preacreshtini care au avut parte de ibovnice nenumarate in vreme ce aveau o sotzie \"legiuita\" (shi asta sub ochii iertatori ai comunitatzii), lasand la o parte faptul ca nu putem generaliza plecand de la exceptzii...

trec la o chestiune a acuratetzii de informare jurnalistica. Plecand de la premisa ca islam=arabi, autorea pare sa ignore faptul ca actziunea poveshtii de mai sus se petrecea in Nigeria unde traiesc cateva zeci de comunitatzi vorbitoare a nu shtiu cate limbi reciproc neinteligile... fulbe, yoruba etc. ... dar NUMAI arabi shi araboaice... nu prea...

Cazul prezentat aici are prea putzin de face cu poligamia islamica clasica (daca s-ar fi dorit investigarea acestei arii informatzionale, atunci autoarea ar fi trebuit sa cerceteze mai bine scandalurile mediatice din jurul marilor familii princiare shi regale din Golf, cu membri cucernici acasa... shi ai naibii de play boy la Paris sau New York) ci cu devenirea unei societatzi tribale in drumul ei postcolonial spre ... numai Allah shtie ce.

(daca intamplator Nigeria dispune de o comunitate musulmana puternica shi de petrol shi este mebru OPEC... well, asta nu o califica pentru titlul de stat arab. precizari pentru viitoarele dvs. articole: Iranul este stat islaamic cu petrol, dar nu e arab. Turcia nu este nici araba, nici islamica shi nici nu are petrol, dar are ca religie \"a majoritatzii\" islamismul sunit. Sudanul este membru al Organizatziei tzarilor arabe, este islamic, nu are petrol ci alte resurse... shi NU este arab. next time cand mai scrietzi despre, consultatzi macar un anuar shi o enciclopedie, va rog, intrucat articolele de acest gen pot influentza opinia publica iar subiectul este delicat)

(a doua precizare necesara: in religia islamica, figurile centrale ale iudaismului shi creshtinismului se regasesc ca obiect de veneratzie shi de cult. iata de ce ierusalimul este un orash sfant pentru trei religii. De la Abraham-Ibrahim shi pana la Isus-Isa, caruia arabii ii recunosc totul, mai putzin atributul de \"fiu al lui Dumnezeu\"... Ceea ce explica faptul ca inca vreo cateva sute de ani dupa Mohamad, oficialii creshtini au cautat sa explice de ce \"sectarii\" care il urmau pe Mohamed se insheala shi ca ar trebui s arevina la dreapta credintza. din pacate insa, creshtinatatea nu a dovedit ca a crescut shi maturizat de atunci shi pana , cel putzin in ceea ce priveshte curioazitatea de a se informa despre Islam. ca venise vorba, a propos de europocentrismul de care inca suferim, sunt mult mai multzi arabi care cunosc engleza sau franceza decat europeni care cunosc araba...)

(a treia precizare: una din conditziile mariajului islamc poligam este ca celelalte neveste sa aiba acelashi drepturi ca shi \"prima doamna\", inclusiv in ceea ce priveshte patul. teoretic, daca neferictul sotz lacom este dovedit de contrariul, este pasibil de divortz cu pierderea zestrei... de fapt, in lumea muulmana, femeia poate divortza oricand de barbatul ei, de mai bine de o mie de ani: chestiune centrala care ramane la decizia cadiului este cea a dotei. iar in subsidiar, a recasatoriei femeii divortzate. iata de ce femeile musulmane nu prea divortzaeaza, deshi au dreptul sa o faca...)

PS ptr dl. Jorz: paznicul shantierului arheologic de la Mari (Syria - stat islamic, dar laic) al carui nume imi scapa shi pe care nu l-am cunoscut niciodata ii povestea prietenului meu, algeriano-francezul mahmoud bendakir, arhitect, cu care era i relatzii foarte bune urmatoarele: \"Dle, totzi creshtinii ma invidiaza shi zic ce barbat fericit sunt eu ca am doua neveste (-dupa buget, deh). Nu e chiar asha. Tu daca nu ai chef sa..., i spui nevestei ca te doare capul. Eu... daca ii spun ca am racit sau ca sunt obosit sau ca ma doare capul, aud urmatoarele \'cum adica, fiu de catzea, nu mai potzi? pai de-aia nu mai potzi, ca ieri noapte ai fost la ailalalta, care te-a epuizat, shi te-a lasat fara vlaga, de-aia nu mai potzi... asha ca ia vezi de potzi, ca altfel ma duc la tata care e invatzator in sat shi o sa vorbeasce el cu cadiul...\' shi uite asha, tre\' sa pot\". Imi sorbeam linishtit sucul de fructul ascultand aceasta poveste -strict autentica-, abtzinandu-ma sa nu behai de ras. Apoi amicul Bendakir a inceput sa imi istoriseasca istorii decoltate cu profesori universitari francezi care veneau pe shantier pentru a-shi putea gusta studentele departe de nevestele - catolice- dezlantzuite.
Q.e.d.

Dle Pal,

trebuie sa spun ca - deshi nu cunosc carciuma lui Don Petrica - ash putea spune ca shtiu foarte bine (sau mai bine zis ca rezonez bine) cu ceea e atzi vrut sa exprimatzi.

Shi ash mai vrea sa spun ca imi place mult proza dvs - deshi ii cam duc lui Milica...

Am sa cer permisiunea dlui Felix Nicolau de a ma gazdui o clipa in pagina sa (dar la demi-sol, nu la mansarda!) pentru a raspunde criticii de ratziune practica shi contextuala a drei (dnei) Dolcu.

Intr-adevar, sensul unui cuvant poate fi largit sau deviat de contextul sau. Imi amnintesc ca, la un moment dat, \"a pune perdele\" capatase un cu totul alt sens decat cel obishnuit.
Din pacate insa, am intervenit cu acest comentariu in pagina dlui Nicolau nu pentru ca ash fi un scortzos academic care... ci pentru ca intr-un text nonfictzional derapajul de sens datorat contextului este un pic periculos. De acord, am exagerat, poate, un pic, intrucat ideile dlui Nicolau se degajeaza luminos din intregul text, dar... fapt este ca \"libertin\" nu are decat cele doua sensuri pe care le aminteam (daca atzi shti cat rad in sinea mea cand mai aud cate o mama grijulie care imi explica \"fiica mea e foarte libertina de felul ei\". Imi vine sa spun: \"Da?! Shi ash putea profita de acest avantaj?\"... in ciuda faptului ca sensul cuvantului \"libertin\" este foarte clar in contextul folosit... ), shi ca un autor de fictziune poate surfa pe valul de sensuri shi semnificatzii ale unui cuvant in contextele, dar ca intr-un eseu de critica literara... welll...
In plus, daca un cuvant are mai multe sensuri permise in functzie de context (cum e de pilda, \"pozitiv\" sau \"real\"- dar nu shi \"libertin\"), cred (dar este o parere personala) ca autorul unui eseu critic are datoria de anuntza directzia pe care doreshte sa o imprime lecturii acelui concept. Altminteri, se expune unui hazard inutil.
Ceea ce nu inseamna ca nu va multumesc pentru critica shi pentru luarea de pozitzie care m-a trezit un pic la o alta realitate. :)

Ca venise vorba, shi daca tot am revenit in pagina, ash vrea sa precizez ca am apreciat prezentul eseu al dlui Nicolau - chiar daca avem pareri divergente asupra obiectului insushi al eseului, i.e. proza lui Mircea Cartarescu.

\"Perpetuarea firelor albe de la Zamolxis la Dumnezeu\" - indeed, la asta nu ma gandisem. Abrog pozitiv titlul, shi propun sa fie anexat \"Universitatzii de insignifiantza comparata\" din vizuina lui Umberto Eco. ma jur ca daca ajung eu \"shaf\" (ceea ce, din fericire, nu se va intampla niciodata), am sa il distribui ca titlu de teza de doctorat unui student emerit.

Mai departe, pentru ca ma intrebi, shi pentru ca suntem departe de lumea zamolxiana dezlantzuita, care e forma REALA a numelui lui Zalmoxis/Zamolxis, afla ca I couldn\'t possibly care less. Eu il scriu Zamolxis, ca asha am apucat eu, maica... Dar, de dragul acuratetzii, trebuie sa itzi spun ca exista o serie de studii asupra onomasticii dacice executate de acelashi Dan Dana la care ma refereamm in comentariile catre dl. R.C. (-ei fir-ar sa fie, abia acum observ semnificatzia initzialelor! :) ), avand ca baze materiale pana acum neluate in calcul in istoriografia romana (i.e. papyri shi inscriptzii varii), privind reconstituirea numelor daco-getice. problemele sunt doua: ca numele de Zamolxis nu prea este purtat de altzi umanoizi decat venerabilul Z. al lui Herodot shi, in plus, papyrii/ostraka/inscriptziile considerate provin din mediu greco-roman. Ori, nimic nu este mai hazliu decat felul in care grecii poceau numele rostite in alte limbi decat a lor (Candragupta- Sandrakotos, Pataliputra - Palibotra, Dareios- Daryavaush), ca pana shi (da!) Strabon observa asta, cu referire la partzi (cam la fel cum in chineza numai dumnezeu shi chinezii ei inshishi mai shtiu cum o suna Cian kai shi/ Cian kai-shek/Yuan Shi kai etc), astfel incat ca o fi Vezina/Avizina, Dekaineus/Dicineus etc, eu ii las cu bine. Shi daca adaug la tot acest sos gandul ca toate sursele antice au fost perpetuate gratzie recopierii medievale (avem atat de putzine fragmente antice mai vechi de secolul V A.D.), shi daca ma gandesc ce trebuie sa fie gandit ori simtzit un calugar bine intentzionat in scriptoriumul lui dand peste numele scris in unciale sau in gotice al lui Zamolxis, Burebiste/Buruista, Burobostes/Rubobostes etc, sufland in mainile inghetzate shi avand grija sa nu i se stinga lumanarea daca s-o fi inserat cumva, sper sa nu te superi pe mine ca I couldn\'t possibly care less about Zamolxis\' name.

Na, ca pana shi in aceasta pagina pe care o voiam parodica shi saltareatza ma faci sa ma ashez la catedra shi sa elucubrez in mod serios! Rushine! de-acu\' chiar ca nu mai ieshi din camera unde zici ca te-am aruncat! :) Doar daca citeshti toate circularele de 50 de ori cu voce tare shi le comentezi de o suta de ori, in scris! :)

Quod dixi, dixi, quod scripsi, scripsi!

Adrian Ilici Zalmoxevski

PS Cred ca m-am atins bashcalios shi ireverentzios de Zamolxis asta intr-o alta poveste... Te las sa afli unde!

Pentru numele lui d-zeu, herr Potra, m-atzi facut sa rad pana la lacrimi (-ouch!) cu aceasta reushita parodie (ei da, sufera prozodic shi nu numai, but who cares!? shi nu ma indoiesc de faptul ca vor exista voci care vor deplora luarea in raspar a geniului nemuritorului Eminescu. Nu vad de ce - ar fi fost mai putzin grav daca v-atzi fi inpirat din Baudelaire? Evident, baudelaire nu este studiat la shcoala din clasa din clasa a patra shi pana intr-a 12a. noapte. Cel putzin asha era pe vremea mea cu Eminescu).

Cu toate acestea, intr-adevar (shi nu se poate sa nu va aducetzi aminte), la 17 ani persiflarea este perceputa altfel.
Iar efortul drei Bargan este mai mult decat laudabil. In plus, dna Geacar are dreptate - aici este talent. dar shi mult de lucru (in plus, chiar shi prozei ultrascurte, nascute dintr-o senzatzie ori impresie, ii trebuie un dram de viziune conducatoare, uneori). Iar in acest caz (chiar shi Marin Preda ne-o spune) e loc de incurajare.

ceea ce nu inseamna - spun eu, solomonic - ca dra Bargan nu trebuie sa ishi asume micile scapari gramaticale. Dar - shi aici ma ashez un pic pro domo mea- in afara de gramatici, cine e perfect intr-ale gramaticii?

certamente, shi dl Ancutza are dreptate - tunurile trebuiesc calibrate dupa dimensiunea tzintei luate in calcul.

dar nici dna (dra?) Lisandru nu se inshela, in felul ei. atata doar ca ii lipsea un strop de, cum sa ii spun, \"human touch\".

Iata de ce ma raliez parerii dnei (drei) Goteanschii despre blandetze.

Pax fiat nobiscum!

Draga Andrei,

mai intai, am sa te dezamagesc shi am sa itzi spun ca nu la Bjork m-am gandit cand am (tran)scris acel cantecel. Dintr-o neglijentza a mea, piesa ei imi lipseshte din playlist (ceea ce, daca stau bine shi ma gandesc, imi aduce aminte de o nopt care s-a petrecut exact acum cinci ani la Paris, cand Bjork a reintrat intr-un mod neashteptat in urchile mele dupa catziva ani de absentza) - ci la Lisa Eckdahl, care reasheza acest vechi cantecel in matca lui de vals lent.

Apoi am sa itzi spun ca shi mie imi place Bulgakov - dar nu indraznesc sa ma compar cu el. Mi-e frica sa nu ma mushte cu \"inima de caine\"...

Mai departe, uite ca nu shtiu cum de am uitat-o pe maat (dar doar nu-tzi inchipui ca egiptologii de inceput de secol parizian purtau tricouri. nici macar in proza mea aiuristica!... :) ), shi mai trebuie sa declar, acum, ca suntem doar intre noi doi (iar in paginile mele e aproape sigur ca suntem doar noi doi, intre patru ochi! :) ) ca aveam o mare problema personala cu Zamolxis shi ma gandeam chiar la cum ar fi scrierea unui tratat despre firele de par din barba acestui marinimos barbat get (adica, gandidu-ma la Santimbreanul copilariei mele, avea o inima cat un mar!), dar strict personala (-prietenii mei shtiu de ce! Pe cuvant!), shi mai vreau sa itzi spun ca acum, dupa ce l-am omorat pe Anton Platonovici, ma simt mult mai bine. Cum Noemi e singura care mai shtie ceva despre Vera Magdalenovka (dar ea nu vrea spuna nimic, nici macar anchetatorilor din jungla amazoniana), s-ar parea ca acest capitol, literar sau nu, e inchis (deshi ma tenteaza atat de tare sa pun pe tastatura shi de acolo direct pe ecranul \"invaluit in pixeli\" calatoria lui A.P. peste ocean... sau vedenia ce va fi fost avut-o pre cand ... dar uite ca ma abtzin. Pentru moment!), spre marele regret al criticilor literari de pretutindeni (-am primit oferte de a fi recenzat in \"Kerguelen Isles Literrary Gazette\").

Multzumesc pentru vizita - am sa itzi arunc cheia de ieshire numai dupa ce imi promitzi ca \"nu mai faci\". Bine?

Adrian

Adelina,

Îmi cer iertare că răspund atât de târziu comentariului tău … dar servicul de alertare via mail al agoniei nu e întotdeauna perfect – și asta e, se întâmplă. Cum tu, se pare, dorești să mă privezi cu totul de rația de cognac, bere și tutun (și nu ești singură, aici, faci front comun cu ai mei părinți, în primul rând), nu voi invoca această formă de pedepsire – de frică să nu cumva să mi se întâmple (nu serios, sper să mă las de fumat în cel mai scurt timp cu putință--- dar nu înainte de anul viitor…), ci voi propune o alta: să postez cât de curând ceva de o valoare asemănătoare a acestui text (în ochii tăi). E bine așa? :)

Mă bucur și eu că ți-a plăcut – deși, atunci când am scris atunci, ca și un personaj al lui Moliere, nu știam că fac proză ori literatură. Am comis-o involuntar!

(-despre „incredibila capacitate analitică”, tot ce pot să spun e ce îi spun și lui Andrei Trocea când mă complimentează în acest fel – mai taie din coada vulpii, că mi se urcă la cap :) )

Nu știu nici eu pe ce ar trebui să-mi risipesc energiile vitale dacă nu pe contemplarea realității, așa, ca un antropolog pierdut într-o insulă din pacific, observând prin participare.

Cât privește cognacul et cie, am să răspund zâmbind (ca orice hedonist leneș ce sunt) cu un distih atribuit lui Petronius: „băile, vinul și (cele ale lui) Venus omoară, dar băile, vinul și (cele ale lui) Venus ne fac să trăim”. Și am să îți mai spun că atunci când am scris acest text, dădusem cep unei sticle de mavrodaphni, un vin grecesc incredibil de licoros (și care amintește de metaxa - dar nu vreau să fac reclamă), pe care îl gust foarte rar, înainte de a scrie… și că am terminat-o după ce … am scris.

Ashadar...

nu este prima data cand incursionez in pagina dvs., shi probabil nu va fi nici ultima - constat cu placere ca va sta mai bine in ipostaza de literat decat in aceea de rebel dotat cu mareatza cauza a luptei impotriva inchizitziei ortodoxe ( :) ).
Imi amintesc ca foarte aproape de momentul nashterii mele pe poezie.ro publicase shi Alberto Popescu o istorioara cu felinar roshu, iar eu (fie-mi iertat!) am o slabiciune pentru proza decoltata atunci cand e bine scrisa. Iar prezenta bucata este - am mai zis-o- bine scrisa.
cat priveshte dorintza dvs. de a scrie literatura ushoara, nimic mai laudabil. Nu pot sa nu remarc, insa, aceeashi preocupare - care va este proprie, se pare - a literaturii (fictzionale sau nu) care educa sau tampeshte. Aici imi suspend judecata, shi voi observa doar ca trebuie sa fii cat de cat educat ca sa potzi citi un anumit gen de literatura.
Iar despre logica riguroasa a scrierilor mele - ei, asta e un compliment pe care il primesc cu placere, dar shtim amandoi ca nu corespunde realitatzii (cu atat mai mult cu cat scrierile mele sunt adesea un refugiu al meu impotriva rigorilor logicii).
Ashtept prin urmare continuarea, care va fi un minunat bildungsroman pe fondul incrementa et decrementa Ginae :), dublat fara indoiala de urmariri spectaculoase pe str Mircea Vulcanescu, intre dambovitzeanul \"Marlowe\" shi neaoshii noshtri gangsteri, doritori sa recupereze marfa ce l-a scapat din gheare :)

Cu permisiunea dvs., am sa ii raspund un pic shi d-nei Gold, care imi datoreaza un miel (shi la miel, un pahar de vin, pentru asezonare! :) ), shi am sa adaug: din punctul meu de vedere, literatura nu trebuie neaparat sa fie nici logica (vezi, la extrema, Urmuz), nici politically correct (deunazi reciteam o pastila a lui Eco referitor la transcrierea in cheie \"politically correct\" a basmului \"Scufitza roshie\", shi o reciteam tocmai pentru ca ideea asta mi s-a parut hazlie rau. Sa admitem, ce ar Scufitza Roshie fara lup - the man we love to hate- shi ce ar fi lupul shi vanatorul din final daca organizatziile pentru protectzia -literara- a animalelor ar fi active in opera fratzilor Grimm?...).
Iar daca autorul Victor Potra alege pe viitor sa se joace cu personajele sale la limitele \"Lolitei\", are - din punctul meu- tot dreptul sa o faca, daca o face - din punct de vedere literar- bine.
Ceea ce spuneam era un simplu joc pe marginea tramei narative sugerate de catre autor - shi anume Raymond Chandler.

In ceea ce priveshte fetele de 11 ani shi traficul de carne vie din realiatea noastra (vai!) de toate zilele - sunt de aceeashi parere cu orice om normal: este o enormitate, un flagel care ar trebui oprit.

Dlui Potra aka Porta,

trebuie sa-i adresez felicitarile mele pentru un text excelent scris. Cu toate ca mi-a adus aminte mai putzin de Chandler cat de San Antonio, in prima parte cel putzin. ma rog, un San Anonio vorbitor al unei limbi inteligibile, shi nu a uneia create ad hoc shi care sa necesite un dictzionar propriu.

Pe mine personal happy endul anuntzat de final (un happy end anticipat, vreau sa spun) m-a nemultzumit un pic - dar pana la urma, nu e asta treaba personajelor lui Chandler et alii? Sa mai salveze dezinteresat cate o demoazela in distress?

In ceea ce ma priveshte, nu shtiu daca opozitzia celor doua comportamente separate de 9 ani cere neaparat o explicatzie, sau ca ar fi o inconsistentza logica aici. Pana la urma, ce potzi ashtepta de la un chefliu bine abtziguit aterizat la bordel impreuna cu tovarashii de pahar shi de audi (sincer, faza conduslui cu picioarele la 140 la ora -cel putzin asha mi-a reieshit din context- mi s-a parut cam trasa de par...) decat sa asculte povestea pensionarei pe care o... o... (nu gasesc rima!) pana dimineatza (ei, asta mi se pare tras un pic de par , considerand circumstantzele) shi sa plece mai departe.
Shi-apoi, de cand sunt logice actziunile personajelor literare? Nimic nu este mai absurd decat cavalerul Des Grieux sau Mildred (din Human Bondage) ori, shtiu eu, eterna shi inefabila feminina Otilia... Cred ca autorii au dreptul de a dispune cum vor de soarta shi actziunile personajelor pe care le creaza (altfel, cum opinam cu alta ocazie, ce ne-am face noi, \"creatorii\" daca personajele ni s-ar scula din mormintele narative shi ar incepe sa umble, la cererea publibului, in cautare de liber arbitru?).

Conchid shi spun ca textul e bine scris, alert shi placut - dar nu e major sau decisiv ca literatura. \"parerea mea... hic!...\"

Iolanda Bob -
Important? Eu? iata ceea ce ramane de demonstrat :), iar demonstratzia e imposibila din lipsa de probe. propun sa fiu achitat pe acest temei.
\"Dle Scortzos\" - hmmm... iata ca ar fi a doua oara cand sunt compostat cu acest tipar, aici... Realitatea e ca nu sunt deloc scortzos, ba dimpotriva.
ma bucur ca aceasta proza (o epistola in toata regula, ciopartzita dupa toate regulile) v-a fost pe plac.
cu toate acestea, nu-mi vetzi sublinia importantza decat in ziua in care vetzi infiintza un comitet pentu subscriptzie publica in vederea ridicarii unei statui a subsemnatului. In plin centrul Bucureshtiului. atunci voi fi cu adevarat important shi scortzos, dar mai ales util pentru pasarile bucureshtene :)
Va multzumesc... shi mai trecetzi, oricand. Shi oricum.

PS Auschwitz... a ieshit asha cum a ieshit pentru ca am avut proasta inspiratzie sa imi convertesc \"sh\" shi \"tz\" in diacritice (am scris in Notepad, mai intai, apoi in Word), uitand ca... Intotdeauna cer iertare in avans pentru inadvertentzele mele de tastare - sunt un ametzit-repezit. De altfel, intr-un alt com la acelashi text, am bagat una shi mai gogonata, un \"dac la-tzi\" pentru care cer pedeapsa maxima cu taierea de la ratzia de coniac pe cinci zile. Serios vorbind, chiar daca verific un text de cinci ori, tot imi mai scapa cate ceva. Asta e. Vorba lui Gary Moore intr-un context asemenator: \"F...k it, de-aia e live!\"

Andrei...
Ma bucura sincer sa te reintalnesc in subsolul meu insalubru.
Intimitatea despre care vorbeshti a fost indelung investigata shi dorita.
M-ai dat gata cu aluzia la Capek shi Fabrica lui de absolut. Aprecierile tale sunt adesea periculoase pentru un personaj ca mine - sunt o invitatzie la urcarea pe un soclu de marmura de trei lei adushi de peste granitza, de unde nu mai imi vine sa ma dau jos nici dupa ce mi-au ros shoarecii cizmele. :)
Interesant e ca nici mie nu-mi place Evora in mod deosebit, dar mi se intampla sa o ascult din cand in cand.
Nu shtiu daca acest text va avea o urmare, din motive subiective. Probabil ca da.

Orice prietenie trebuie alimentata cu suficient carburant ca sa tzina - eu propun berea, in centrul Bucureshtiului. cand s-o nimeri.

Al dumneavoastra,

expeditorul

Indeed, o pagina vioaie de cateva minute.
Asta ma face sa ma gandesc la un curent literar frantzuzesc care m-a enervat intotdeauna, shi care a mers pana acolo la a-shi culege romanele in conversatzii de metrou.
Ingenios ca tehnica. enervant ca procedeu.

Shi totushi m-am amuzat citind.

[pentru conformitate: Io nu a fost transformata intr-o oaie, ci intr-o vaca. Ironia sortzii shi a sotzului infidel, penca vaca era animalul consacrat Herei, \"zeitza cu ochi de vaca\"]