One Way Fall

1. Muzică. „Poetry In Motion” Se ridică cortina. Ei dansează. După 1 min de la începutul melodiei, fade out, ea îl strânge tare-tare în brațe. Maia: Te iubesc! Alberto: Și eu… Maia: (Ia distanță) …Și te urăsc! Alberto: Pardon? Maia: (Sfidătoare) Te iubesc, te urăsc, te iubesc, te urăsc!... Ce-i greu de înțeles? Alberto: E ceva de înțeles? Maia: A, uitasem, tu ești omul care înțelege aproape totul dar nu simte nimic!... Alberto: Ce naiba ar trebui să simt? Până acu’ 1 minut mă simțeam minunat… Maia: De ce? Alberto: Cum? Maia: De ce dracu’ te simțeai așa minunat? Alberto: Ce-am făcut să merit o asemenea ceartă? Maia: Tocmai! N-ai făcut nimic! Ești mort! Ești îngropat, băiete, aș putea să-ți fac parastasul! Tot îți place ție coliva… Alberto: Maia… Maia: Nici o Maia! (Sfidătoare) Te iubesc, te urăsc, te iubesc și te urăsc, și acum, în special te urăsc!... (Brusc visătoare) Și te iubesc atât de mult… (plină de speranță) Simți? Uite… (Îi ia mâna și i-o pune pe sânul stâng. Apoi, ceva mai dur) Simți?! Alberto: (neconvingător) Da, simt… Maia: Simți o pulă!... Așa faci tu mereu… Alberto: Ce?! Maia: Strici totul… Alberto: Tot eu? Maia: Și nici măcar nu-ți dai seama… Alberto: Nu înțeleg… Maia: De ce oare? Nu te-am luat pentru c-ai fi prost! Alberto: Spre deosebire de mine… Maia: (furioasă) Adică? Alberto: (defensiv) Scuză-mă, am glumit… Maia: Nu, e bine, continuă! Alberto: Ce să continuu? Maia: Să fi! Să te joci! Să simți! Să trăiești! Nu mai calcula totul! Dă-ți drumul! Alberto: (încearcă o glumă) Nu mi-ar strica… De când n-am mai făcut dragoste… Maia: (dezamăgită) Din punctul meu de vedere poți să ți-o iei liniștit la labă… Alberto: De ce? Și de fapt de ce facem dragoste atât de rar? Maia: Pentru că nu sunt necrofilă, d-aia! Alberto: De ce mă urăști? Maia: Ar trebui să-ți dai seama singur! Alberto: Spune-mi tu… Maia: La ce ți-ar folosi?... Alberto: Vreau să știu… Te iubesc și vreau să mă iubești și tu… Maia: Păi te iubesc foarte mult… Alberto: Dar mă și urăști… Maia: Și încă cât… Alberto: De ce? Maia: Dar de ce te iubesc nu te interesează? Alberto: Ba da, dar… Maia: Iubirea mea e normală, nu? E absolut normal ca domnișorul să fie iubit, să fie răsfățat, să aibă totul la dispoziție… Alberto: Iar începi discuția asta… Maia: Nu-mi aduc aminte s-o fi terminat vreodată! Alberto: Ce naiba ai cu părinții mei? Maia: Cu ei nimic. Cu ce-au făcut din tine am… Alberto: Ce să spun, or fi ai tăi mai răsăriți… Maia: Du-te-n pizda mătii! Alberto: Du-te tu-n a mătii! Maia: (sare la el) Băi nesimțitule, să nu vorbești tu de mama! Să nu vorbești de lucrurile pe care nu le cunoști și nu le înțelegi… Alberto: Da, telenovelă curată în plină epocă ceaușistă… Maia: Scârbă ordinară! (pleacă și se încuie în bucătărie) Alberto: (strigă prin ușa încuiată) Boxeurul și vânzătoarea la alimentară! Romantic, dramatic și violent! Dacă nu era comunismul, poate afla de poveste Alain Delon și făcea un film cu Dalida! Maia: Nenorocitule! Ordinar de om ce ești! (începe să trântească toate vasele prin bucătărie, să spargă…) Alberto: Sigur, sparge tot, cumpără Alberto altele!... Nici țigări nu ești în stare să-ți cumperi singură! Maia: (se lipește de ușă și urlă) Te urăsc, te urăăăăsc! Auzi, te urăsc, nenorocitule, mortăciune, impotentule! Alberto: (reacționează la ultimul cuvânt) Ce-ai zis? Maia: (urlă în continuare) Am zis că ești un labagiu, un impotent, o pulă bleagă, un găozar care-și dă drumul imediat când vede pizda, un limbist care nici nu știe unde-i clitorisul, asta ești!... Alberto: (brusc îngrijorat) Taci că te aud vecinii… Maia: Și ce?! Nu mai poți să dai limbi pe la vecine? Ești o balegă de om! Alberto: (dă un pumn în ușă) Curvă jegoasă! Maia: (deschide ușa și-l înfruntă direct) Nu sunt curvă! Încă! Deși tu depui toate eforturile! Alberto: (se înduioșează brusc) Iubita!... (Încearcă s-o ia în brațe. Ea îl respinge destul de violent, dar ca și cum el ar vrea să insiste. El renunță aproape imediat) Iubita, nu trebuie… Maia: Trebuie, e necesar, logic ar fi… asta-i tot ce știi! Și să rănești, evident! Alberto: Iartă-mă!... (încearcă s-o ia din nou în brațe) Maia: (îl respinge) Ce crezi că e „iartă-mă” ăsta, un burete magic, Vanish, am turnat un pic de „iartă-mă” și gata, dispare problema? Alberto: De fapt, care e problema? Maia: (dezamăgită, deja obosită) Chiar, care e problema… Alberto: Dansam, ne simțeam bine și apoi… a început totul ca o avalanșă… Maia: (cu gândul departe) A început… Alberto: Te iubesc… dar nu pot să stau cu tine când ești în starea asta.. Maia: (tristă) Sigur, fugi… Alberto: Nu fug, mă duc la firmă. O să termin grafica la campania de luni. Oricum nu pot dormi… Maia: Cine-a vorbit de somn… Alberto: Și ce vrei, să ne certăm toată noaptea?... Maia: Ar putea fi totul atât de simplu… Și atât de frumos!... Alberto: Am plecat! (Își ia geaca pe el) Vrei ceva când mă-ntorc? Maia: (ironică) O pulă sculată se poate? Alberto: Vezi și tu prin vecini… Tot mă acuzi pe mine… Maia: Poate c-o să văd… deși nu cred că o să găsesc prin vecini ce îmi trebuie mie!... Alberto: Hai că iar începem. Plec. Maia: Pleci… Cât de talentat ești… Alberto: (încântat) La ce te referi? Maia: Te-ai prostit de tot… Mai bine pleacă… oricum nu înțelegi nimic… Alberto: Nu crezi că ne-am certat destul pentru o singură seară?… Maia: Certat… Chiar că nu înțelegi… Alberto: (nervos) Am plecat. Pa! Maia: Pa! Vezi cât bei… Alberto: Dacă vrei ceva mă suni… pa! (iese pe ușă) Maia: (se lasă să cadă pe vine. Șoptește) Nu pleca… Iubitu’, nu pleca, te iubesc atât de mult… te iubesc, de ce pleci… (își trage nasul, se ridică, se duce și își ia de pe o măsuță pachetul de țigări, scoate una și o aprinde, apoi se uită în pachet) Fuck, nu mai am țigări!... Și nu mi-a lăsat nici un ban jegosul… Alberto! (iese după el pe ușă strigând) Alberto! Iubitu’, stai un pic! Alberto! Începe în surdină pe sub ultimele ei replici „Baby Love”. Cortina după ce ea iese, muzica continuă. 2. El intră clătinându-se ușor, cu un buchet imens de trandafiri albaștri. Ea e cu spatele la intrare, se uită la televizor (de fapt o plasmă mare, orientată către public), culcată în pat. Alberto: Bună seara… (cu o voce joasă, presupusă a fi sexy…) Maia: (fără să se întoarcă spre el) Bună. Alberto: (ușor deconcertat) Am venit… Maia: Am observat… Alberto: (deja frustrat de ratarea momentului anticipat cu trandafirii, încearcă s-o facă să se întoarcă către el. Ironic:) Ești ocupată? Maia: Tu ce crezi? Alberto: Cred că mi-ar face mare plăcere să vii să mă săruți! Maia: Ești beat! Nu sărut bețivi. Dacă chiar vroiai să te sărut, veneai acasă fără să puți a băutură! Alberto: (defensiv) Nu sunt beat… Am băut câteva beri cu băieții. A fost astăzi o zi… Au venit ăia din Germania să ne vadă sediul și… Maia: Alberto, pot să văd și eu un căcat de film?! Pot și eu măcar atât, să mă uit liniștită la … (se întoarce și dă cu ochii de trandafiri și rămâne cu gura căscată) Ești … Cu ce ocazie?... Alberto: Fără ocazie… Știi că nu-mi plac aniversările, așa că o zi obișnuită e o zi minunată pentru… ăștia! (îi întinde trandafirii) Maia: Iubitu’… (se apropie de el, ia trandafirii și-l ia în brațe, de mijloc, privindu-l în ochi) Ce ești tu de fapt?... Cine ești tu? Alberto: Sunt omul care te iubește… (încearcă s-o sărute, ea se ferește) Maia: (îl privește scrutător) O, dac-ai ști, dacă chiar ai ști să mă iubești, dacă chiar m-ai iubi, cu toată ființa ta… Alberto: (ușor bosumflat) Te iubesc!... Dar poate ar fi mai ușor dacă… Maia: Tocmai asta e! De-ai ști să mă iubești fără „dar, poate, dacă”… Să mă iubești și atât! Cum te iubesc eu… Alberto: Dar te iubesc!... Maia: Dacă m-ai iubi n-ai bea, de exemplu… Alberto: Ce legătură are… Maia: Te alterează! Ești un cocktail de Alberto și bere. Eu vreau Alberto! Îl vreau tot, întreg, nebâlbâit, fără false entuziasme și replici previzibile… Ești atât de frumos, când ești tu… Alberto: Și tu ești frumoasă… Oricând… Maia: Iubitu’… (îl sărută, după 2 secunde îi vine să vomite, fuge în baie, se aud zgomote „specifice”) Alberto: (din fața ușii de la baie) Iubita, ce s-a întâmplat? Ești ok? Maia!?... Maia: (se aude apa la baie, după care ea iese foarte dreaptă, cu o față suferindă. El dă s-o ia în brațe, ea întinde o mână respingându-l) Nu! Nu te apropia te rog… Alberto: Ce s-a întâmplat? Maia: Îmi face foarte rău mirosul de alcool! Alberto: Așa, dintr-odată… Maia: Nu e dintr-odată, Alberto! Mă abțin de câteva luni. Dar nu mai pot, nu mai suport… Fizic, înțelegi!? Alberto: Cred că e psihosomatic, ți-ai creat singură o stare de adversitate și… Maia: Și, nebună cum sunt, mi se pare că mi-e rău, nu ? Alberto: Sunt atâtea femei care… Maia: Eu nu sunt „atâtea femei”, eu sunt femeia ta! Dacă ești în stare să mă ai! Alberto: Păi dacă mă respingi… Maia: Alberto… Ce s-a întâmplat acum 5 minute? Alberto: Păi mi-ai dat reject și te-ai dus în baie să vomiți… Maia: Nu, idiotule! Am vrut să te sărut și mi s-a făcut greață, înțelegi?!... Alberto: Ca de obicei, eu sunt de vină… Maia: De ce nu ți-ai luat tu una care să bea cot la cot cu tine, nu știu… Alberto: Mda… (se trântește pe fotoliu) La ce te uitai? HBO, hmmm, să ne uităm pe teletext… Maia: (se uită lung la el, în timp ce butonează pe teletext) Auzi, ți-e nu-ți pasă de loc de ceea ce se întâmplă? Alberto: Adică? Maia: Adică nu te deranjează că o să mă pierzi, într-o bună zi?... Alberto: Măi femeie, mi-ai zis că nu mă suporți în apropierea ta, ce vrei să fac?... Maia: Ești atât de bătut în cap încât nu-ți dai seama că mor să fac dragoste cu tine?... Alberto: (se ridică de pe fotoliu, gest de neputință cu brațele) Super… Dar, atunci… Maia: Du-te și fă-ți un duș prostovane, spală-te pe dinți, nu știu, clătește cu apă de gură în plămâni, fă dracu ceva să nu-ți mai simt mirosu’… Și vino să ne iubim!... Alberto: (rânjind cu toată gura) Am zburat… Vezi ce bine e dacă spui exact ce vrei!... (se precipită spre baie, dezbrăcându-se parțial pe drum, pantofii, blugii, tricoul, rămâne în boxeri și ciorapi negri. Din ușă zâmbitor:) Lucrurile sunt mult mai simple când ești explicită… (intră, după 5 secunde se aude dușul) Maia: (privind spre ușa de la baie) Curând o să-mi fie îngrozitor de greață să mai fiu explicită… Și-atunci?... Începe imediat „Breakfast in America”, Supertamp. Ea se îndreaptă spre celălalt colț al camerei unde se află șifonierul și oglinda. Pășește în ritmul muzicii, după primii doi pași lasă să cadă capotul de pe ea, rămâne în niște tanga minusculi, merge dansând, deschide larg șifonierul, e plin de dessou-uri, începe să le probeze, dansând, din ce în ce mai lasciv, în fața oglinzii, pe măsură ce pune unul peste piept, dansează o măsură sau două, îl lasă să cadă jos și ia altul, se hotărăște la un deux piece foarte transparent, cu sfârcurile decupate, pantalonașii decupați între picioare, lasă tanga să alunece de pe ea, se îmbracă practic scurgându-se în ele, le întinde pe corp mângâindu-se, își ia și ciorapii cu jartieră, se așează pe taburet, și-i rulează cu grijă, ținând piciorul foarte sus, privindu-se în oglindă și mișcându-se șerpuit, în continuare în ritmul muzicii. Se ridică, prinde și jartierele de ciorap, pantofi cu toc, privire critică în oglindă, dans de seducție, cu privirea tot la oglindă, folosește taburetul pentru gesturi gen club de noapte, ca și cum acolo ar fi un client, se face că ia bani și-i bagă în sân șăgalnic, trimite o bezea către ocupantul imaginar al taburetului, se întoarce cu spatele, dans lasciv, ca și cum ar fi gata să se așeze în poala „clientului”, privire peste umăr, bezea, ieșirea. Se termină și muzica, momentul durează 2 min 35 sec. Alberto iese din baie pe ultimele acorduri, are un prosop mare înfășurat în jurul brâului, cu un altul mai mic se șterge pe cap și pe față, avansează câțiva pași fără să o observe. Ea îl așteaptă lângă pat, în picioare, pe tocuri, un picior pe pat, sfidătoare, cu mâinile în șolduri, zâmbind provocator. El o vede și se oprește brusc, lasă să-i cadă prosopul cu care se ștergea pe cap, se îndreaptă spre ea ezitând, aproape timid. Alberto: Doamne… Asta e… Maia: Încă un lucru pe care nu-l știai despre mine, nu-i așa?... Alberto: Arăți fenomenal… Maia: Și mă fut la fel. Ia spune, ce-ai făcut tu să meriți o asemenea fată? Alberto: Ce-am… făcut…? Maia: Da, exact!. Doar nu-ți închipui că a venit zâna ta bună și m-a adus cadou, pentru puștiul ei răsfățat… Alberto: Ești incredibil de sexy… (încearcă să se apropie, s-o ia în brațe) Maia: No, no, no… (fuge pe după pat, făcându-i semn cu degetul, „interzis”) Trebuie să mă meriți! Eu sunt premiul!... Tu trebuie să ghicești care e concursul… și după ce arăți medalia de aur, poate o să mă ai… Alberto: Iubita, mi s-a sculat până la ceruri! Maia: Bip! Wrong answer! Mai ai două! Alberto: Te iubesc la nebunie! Maia: Ca alți o sută de bărbați! Count two! Încă una și mă duc să mă bag în pijama! (el face un pas spre ea, ea face un pas îndepărtându-se, joc scurt cu patul între ei) Alberto: Ești femeia alături de care vreau să-mi petrec toată viața, ești singura femeie alături de care mă văd îmbătrânind… Maia: (face o piruetă și se aruncă pe pat cu fața în sus) Aplauze, stimați telespectatori, aplauze! Deși concurentul era gata să rateze marele premiu, o inspirație de ultim moment salvează ziua! Vă rugăm să închideți televizoarele, ceea ce urmează nu e pentru copii, nici pentru gospodine grase, asudate și morocănoase, iar soțiorilor frustrați, mai mult rău le-ar face… Stingeți, la culcare, dragi telespectatori… Începe „Knockin\' on Heaven\'s door”, Guns N’ Roses. Lumina scade până la limita la care abia se poate vedea pe scenă. Ea se întoarce pe burtă, apoi, se ridică în genunchi, pe pat, avansează mârâind și mișcându-se lasciv spre marginea unde e el, punând cu grijă câte o mână pe saltea, pe rând, ca o panteră. El cu spatele la public, ea cu fața. Maia: (cu voce joasă, profundă) Vino!... El se lipește de marginea patului, încă în picioare, ea îl oprește cu o mână pusă pe piept, îi desface prosopul, care alunecă pe jos, apoi începe să-l sărute pe gât, pe piept, pe abdomen, dinspre spectatori se văd mâinile ei zgâriindu-l pe spate, lăsându-i urme roșii, el rătăcește cu mâinile în părul ei, ea ajunge în dreptul sexului lui, rămâne, își înfige ghearele în fesele lui, el dă capul pe spate și geme, scena continua 10 secunde) Maia: (peste muzică, începând de la minutul 1.30) Vreau să te simt în mine, vreau să fim una și aceeași trăire, mișcare, ia-mă, ia-mă acum!... (el se urcă în pat, lângă ea, în genunchi) Vreau pe la spate, iubește-mă, iubește-mă cât poți tu de adânc… (între timp el se scurge spre spatele ei, sărutând-o intermitent, ca și cum ar culege stropi de rouă de pe spinarea ei) …te rog, te rog iubitu’, fă dragoste cu mine ca și cum ar fi ultima oară, te vreau atât de mult, nu știu să fiu a altcuiva decât a ta… așaa… daa… El intră în ea pe la spate, amândoi cu fața orientată către public. Fac dragoste, pasional, ea în genunchi și sprijinită pe mâini, încordată ca un arc, el în genunchi, drept, legănându-se și tremurând spasmodic, când și când. Scena continuă două minute. Apoi el oftează profund, se retrage, ea se prăbușește cu fața în saltea. Maia: (șuierând cu ură) Ce faci?! Alberto: Îmi pare rău… Maia: Ce faci, bărbatu’ lu’ pește prăjit, spune-mi, ce dracu crezi că faci! (se așează în genunchi, cu fundul pe călcâie) Alberto: M-am excitat prea tare, mi-am dat drumul, iartă-mă… Stăm 5 minute și… Maia: Tu mă vezi pe mine o bucată de carne, să o pui tu 5 sau 10 minute în frigider, cât te duci să bei o bere? (sare pe el și începe să-l lovească) Spune! Așa mă vezi?... Îmi pui capacul și mă lași la păstrare până ai chef din nou?... Alberto: (apărându-se fără vlagă) Liniștește-te, te rog… Maia: Să mă liniștesc? Să mă liniștesc! (țipă la el) Și cu mine cum rămâne? Nu vezi că nu primesc niciodată decât frimituri din tine? Resturi? Că e degeaba?! Că vin cu ce am mai frumos, pe masă, în fața ta. și tu bagi un deget jegos, guști într-o doară, și pleci indiferent, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, ca și cum totul ți s-ar fi cuveni! Alberto: (jenat) Să-mi bag picioarele, nu știu cum de… Maia: Degeaba, totul e degeaba!... Începe să plângă isteric, își rupe dessou-urile de pe ea, aruncând bucățile înspre el, repetând cu disperare „degeaba, absolut degeaba”… El o privește dezolat, jenat. Ea se prăbușește pe pat plângând. Începe muzica, „Led Zeppelin - Communication Breakdown”. El se ridică din pat, se uită trist înspre ea și începe să se îmbrace. Ea se înfășoară în cearșaf, coboară din pat, se duce și ia trandafirii, apoi se reașează ghemuită pe pat și îl privește, tăcută, legănându-se, cu trandafirii în brațe, cum se îmbracă. Termină, își pune adidașii… Alberto: Am să… Maia: Ba n-ai să… Pleacă!... El ezită o secundă, apoi se întoarce și iese. Cortina.