Jurnal sexhymental (2)

Ultima oara cand m-am intalnit cu opinia dvs. a fost atunci cand ii explicatzi unei d-re cum sa ishi rescrie poezia, eliminand expresiile care ar fi facut textul neprezentabil.
Acum, nu spre mica surpriza, dau peste un text semnat G.A. care cuprinde \"cuvinte sau expresii vulgare\". Shi nu numai. Ce sa cred?

probabil n-ai înțeles nimic din comentariul acela al meu. dimpotrivă sugeram acolo că dacă e o explicită apăi să nu ne ferim să spunem pulii pulă fiindcă altfel devine totul o chestie de puritani simandicoși. închipuie-ți viața ca pe un text și vei vedea că nu eu sînt vulgar ci textul, așa ca-n viață, nu în aiureli închipuite. eu, ca autor, nu fac decît atîta că îi dau acestei ne-simțiri ocazia să se simtă. în rest, cititorul cu pumnul cu admirația sau cu mila...:)
amical,
george asztalos

Admit - m-am lasat \"carat\" de val, shi mi-a ieshit din raza vizuala fraza in chestiune, care mai apare shi in alte comentarii. Dar m-am lasat furat poate shi datorita insistentzei de a propune variante soft - \"care nu altereaza mesajul\". Admit, ashadar, din nou, ca am fost neatent, shi-mi cer scuze.
Anyway, textul in cauza imi cam facu pielea de gaina (ceea ce nu e chiar ushor, sincer), shi nu imi dau bine seama in ce masura violentza imaginilor este sau nu gratuita.

PS Nu cred, de altfel, ca literatura trebuie sa ishi cenzureze limbajul. Personal, nu reushesc sa ma simt bine in limbajul explicit - dar nu imi displace deloc sa citesc un Celine. Sau un Miller. De pilda (-asta ca sa ma refer numai la nume mari-mari-mari).

bine c-am lămurit-o. în ce privește violența gratuită sau nu tu ca sorbonheur doctorand ar trebui să ști (mai ales îndoctrinat dee Miller și Celine) că sexul e violență gratuită doar pentru fecioare. și încă textul e soft dacă ai doar piele de găină...;) apropo ca să te simți mai bine în limbajul licențios citește și niște recenți precum Alain Robbe-Grillet sau Louis Calaferte. Te asigur că nu-ți pare rău...
amical,

Nu cred c[ ]n calitatea mea de doctorand sorbonheur ar trebui să știu chiar totul, ba dimpotrivă, ar trebui să mai ignor câte ceva. Măcar așa de amorul artei.

Așadar, când am spus că nu mă simt bine cu explicit, probabil că nu am fost destul de explicit - voiam să spun că nu mă simt bine atunci când comit eu fapta prevăzută în mod convențional ca fiind limbaj \"violent\". Dar,

nu am nimic împotrivă (ba dimpotrivă) când este comisă de alții, în mod magistral (Miller sau Celine fiind citați doar ca exemple. de aici până la îndoctrinare mai e un pas, și încă unul mare :) ).

Robbe-Grillet nu mi se pare \"cine știe ce\". Mi-am luat, în tinerețe, porția de înjurături (meritate) din partea amicilor pe care i-am târât la filmele produse sau scrise de R.-G., iar când am citit și alt ceva sub aceeași semnătură, am avut sentimentul că mă supun în mod masochist torturii pe care trebuie că mi-au urat-o în gând aceeași prieteni pe care i-am chinuit inutil, cu ani în urmă, la ieșirea de la Cinematecă.

Acum, când m-am referit la violență, nu am avut în vederea rebufnirea libinală a \"Jurnalului Sexhymental\", ci unele imagini cum este cea din deschidere, de pildă. sau la unele formulări (un pic forțate, zic eu) precum: \"bestialitatea lor demiurgică\" (de ce? păi nu îmi dau bine seama ce ai vrut să spui. Un demiurg dispune de abilitatea de a confecționa lumea - însă dintr-o materie prexistentă - astfel încât nu știu exact ce ai vrut să spui) sau topoi precum \"angelia lor atîta demonie premonitorie\" (sincer, plicticosul și pudicul Gibbon exprima cava mai bine această viziune, acum trei sute de ani, folosind un procedeu retoric foarte simplu: \"pure ca îngerii și mândre ca demonii\").

Cât despre fecioare, ignorând subiectul aproape în totalitate, nu am cum să știu cum anume concep ele sexul și violența. Eu însă nu mă feresc de asta când e vorba de literatură, ba dimpotrivă.

am priceput ce te indispune la stilul licențios. e riscul de a deveni și a părea prea soft tocmai cînd brandul respectiv cere tot sau nimic. e clar că imperativul aici e să te înrăiești ca să te simți cu adevărat bine. și pentru mătase de pildă se distrug o grămadă de larve de fluturi...:)

treaba cu înaintașii în ale literaturii de gen e discutabilă dar mai bine să ne vedem de paturile noastre chiar dacă secolul devine tot mai voyeour...:)

în ce privește formularea forțată de la început pot spune doar atît că menirea ei principală e exhibiționist-atrăgătoare de cititori. dincolo de violența ei s-ar putea să și aibă oarece rezon. exagerarea e deliberată și cu țintă precisă: statul și biserica, două afaceri pentru \"liniștea\" noastră...:)
cine vede aici gratuitate o vede chiar ieftin...:)

acum despre bestialitatea demiurgică. e un concept care mă obsedează, cred că omul e un zoozeu, un animal creator, femeia trebuie să fie sublim-sălbatică înainte de a fi preasfîntă născătoare. la fel bărbatul înainte de a construi trebuie să fie războinic. iar Dumnezeu un haos înainte de a fi o lume. iar angelia cu demonia ei premonitorie e o viziune de îngeri căzuți. tot ce-i posibil ca alții să o fi formulat mai plastic, treaba lor, să le fie de bine.

uel, cu mulțumiri pentru o discuție tonică pe subiect,
jorj asztalos