Atât ești de dulce
Nu ți-am spus niciodată: Ești atât de dulce când faci poezii Pari atât de mic și ridicol Înotând în apele tulburi ale opiniilor tale, Ca un poet pierdut, obișnuit să fie mare Fără să dea
ADAdrian DUMITRUMemorabilia
S-a ridicat de pe scaun, în spatele lui, nu mai era nimic, era doar golul zilei de ieri, nici măcar umbra, se știe doar că umbrele nu-și lasă urma pe scaun, chiar de-ar fi blonde sau tramvaie
ADAdrian DUMITRUThe final cut
Să nu mai bagi cai în poezie- i-a fumat Nichita pe toți, nu mai vorbi nici de amor, e un sentiment perimat, pe care toți autorii cu respect de sine, l-au tratat în versuri fumătoare, nu zi
ADAdrian DUMITRUBaladă de sufletul magistrului Villon
Pe apă de-ar fi să clădești Îmbătat de aer și–ngrozit de soartă Pe nisipuri mișcătoare dac-ai să pășești, Pe funie, de-ai bate la o-nchisă poartă, La surzi de ai să zbieri , împielițat, La
ADAdrian DUMITRUAtelier literar
- Domnu\' Henry (pot să vă zic Henry, nu?), io am citit romanu\' d-voastră. Zău așa, e lălăit rău, e plin de lucruri inutile. Mult balast, dom\'le, multă umplutură, pe cuvânt. Nu pe
ADAdrian DUMITRUDespre dragoste și alte năbădăi
- Dragă, eu nu vreau să fii romantic, eu vreau să fii pasional, și să-mi vorbești pe tonul ăla, cu care-mi vorbeai când eram tânără, și nu mai vreau să scrii poezii la mișto, vreau
ADAdrian DUMITRULied vetust
Probabil că e cel mai greu să te trezești din somn în fața paginii goale pe care nici măcar nu ai apucat să-ți verși cafeaua de dimineața, să aprinzi o țigară pentru a scrijeli hârtia
ADAdrian DUMITRUIn illo tempore
Am să-mi îndrept turnul Babel spre paradisul mlăștinos de sub coastele tale, am să-mi înghesui toți meșterii, toți cedrii cei falnic doborâți, și tot varul cel stins și nestins, am să-mi fac
ADAdrian DUMITRUBalada apocrifă a lui Grimaud
Vino!
ADAdrian DUMITRUNu
De data aceasta nu am să mă întorc din drum și nici nu am să mai schimb ceva, am să las fiecare vers așa cum s-a născut, și nici n-am să vorbesc despre dragoste, sau despre ceea ce mă
ADAdrian DUMITRU