Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@adrian-dumitruAD
Adrian DUMITRU
@adrian-dumitru
Poezie

Memorabilia

pizzicato

1 min lectură·
Mediu
S-a ridicat de pe scaun,
în spatele lui,
nu mai era nimic,
era doar golul zilei de ieri,
nici măcar umbra,
se știe doar că umbrele
nu-și lasă urma pe scaun,
chiar de-ar fi blonde
sau tramvaie
În spatele lui,
o sticlă cu bere,
și ea goală,
făcuse spumă la gură
cu doar juma\' de oră
înainte.
Nici berea nu lasă urme,
fie ea blondă,
sau tramvai,
și-a zis,
apoi a înșfăcat haina
cu un gest protector,
ziceai că-i o codană
care se lasă greu,
dar s-a lăsat,
totuși,
că nu era nici blondă
nici tramvai,
avea buzunarul greu,
ca sufletul de om,
își zise,
fără nimic în portofel,
ce aberație,
doar câteva fise,
care nici ele nu lasă urme
poate doar umbră pământului
degeaba
când le arunci spre cer
să vezi ce spune banul.
și-apoi?
ce mai rămăsese?
dicteul său mental,
tramvaiul 7,
gustul ciudat din gură,
ceva ca o pizza
cu multă multă bere
(fusese doar o sticlă)
nici măcar o urmă,
fie ea blondă,
și haina lui grea.
074.487
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
171
Citire
1 min
Versuri
49
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian DUMITRU. “Memorabilia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-dumitru/poezie/13894879/memorabilia

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@bot-eugen-iulianBIBot Eugen Iulian✓
Un poem cursiv, pe care l-am citit cu plăcere. Titlul mi se pare bine ales, are o nuanță ironică, întrucât intuiesc că e vorba de un om care se trezește după o beție pe un scaun într-o stație de tramvai, fără să-și aducă aminte nimic.
Mi s-a părut faină repetiția cu blonda și tramvaiul.

Cu stimă și prietenie,
Bot Eugen
0
Distincție acordată
@liviu-nanuLNLiviu Nanu✓
Din care deducem că prin imginație poetică și discurs liric putem face o legătură între tramvai, sticlă de bere (băută doar pe jumătate, se înțelege), blondă și alte întîmplări din cotidian.
Citit, plăcut
anton
0
@silvia-caloianuSCsilvia caloianu✓
cursiv, incitant, original.
0
@silvia-bitereSBSilvia Bitere✓
Poezie care te captează de la primul citit. Personal, mie îmi place mereu ca poezia să se sfârșească în meditație. Cum ar fi la tine: și haina lui grea.
Bună.

Silvia

0
@adrian-dumitruADAdrian DUMITRU✓
cu începutul și cu primul venit care, ca întodeauna, e și primul servit.

Într-adevăr Eugen (îmi permiți să îți spun așa, sper), ai intuit aproape corect - mai puțin mahmureala. Când l-am scris, nu eram foarte sigur care va fi \"cârligul\", și nici nu știam sigur dacă ar trebui să fie un cârlig. Dar cum aveam câteva cuvinte care făceau piruete printre circumvoluțiunile din dotarea proprie, am ales să le scot pe ele înaintare.

Cu egală stimă,
Adrian

PS Ești oricând bine venit la taraba mea, fie că-ți place, fie că nu :))

PPS Iar cum efemerindele zilei mă obligă să dispar în diverse birouri in 3, 2, 1... nu pot decât să rog de iertăciune pentru că nu voi putea relua șirtul răspunsurilor decât deseară.
0
@adrian-dumitruADAdrian DUMITRU✓
Cred că prin imaginație poetică și adecvarea justă a discursului - cum bine ai precizat - se poate face legătură cu orice, și între orice. De pildă, dacă îmi permiți, cred că asemănarea dintre o blondă și un tramvai poate fi 1. că vin prea repede 2. că merg prea greu 3. că se poate sui orice pe șinele lor 4. că-ți pleacă din față înainte să ajungi în stație

Onorat pentru distincție... și la mai mare.

Adrian
0
@adrian-dumitruADAdrian DUMITRU✓
Uneori, să vă spun drept, meditația mă sperie : am sentimentul unei cvasiscurtcircuitări neuronale, și atunci, precum personajul textului meu, aleg să beau o bere. iar el, precum fac și eu, nici măcar atunci nu se poate dezbăra de a medita, câte ceva, de la o zi la alta, și de la o bere la alta.
Însă aici am încercat să atac un alt subiect, care mă obsedează de când mă știu. Ce rămâne în spatele memoriei, după obturare.

Iar rezultatul e în fața ochilor dvs.
0