ADRIAN ANGHELESCU

Am fost flămând de când mă știu O foame plină de aviditate Care mă roade și acum, târziu Și mă tot rupe de realitate Flămând de clipele de voioșie Dintr-o copilărie

La patru ani odată un ciolan , Trofeu de bătălii electorale , Dezlănțuie furtună , uragan Și îmbulzeli de postere stradale Ciolanul cel mai gras e

Voința este ca o torță Luminând în întunecime Ce-ți dă tărie și-ți dă forță Ca să pătrunzi în profunzime Voința este diamantul Care cu ale lui carate Penetrează ca

Au explodat culorile deodată Când albul, de pe crestele de munte, Se tot preface-n apă-nvolburată Ce se prăvale prin torente multe Care vor plânge-n văile

Prea mulți rostesc cuvântul „împreună” Și prea-l tot leagă de cuvântul vot Iar păcăleala lor este prea bună Și fraierirea noastră prea de tot Deoarece e sigur

Dacă-n sondaje-ar fi câștigător Slugoii șarlatanului meschin Și-ar exprima cu toții votul lor Să-l apere pe marele rechin Însă cum e de netăgăduit Că cei mai mulți

L-am văzut pe cel cu sapa Cum trudea din răsputere Urmărit de cel cu mapa Din spatele sticlei cu bere Și cum făceau amândoi Ceea ce știau mai bine Deducem că pe la

În palatul meu de vise Sunt atâtea porți închise Pe care nu le deschid De teamă să nu ucid Visele cu-al lor mister În care eu tot mai sper Că poate vor avea rod Dacă

S-a lăsat ceața peste-ntreaga vale Dar cât se-ntinde cine poate ști Numai vreo vietate zburătoare Dacă deasupra ceții va pluti Aud prin ceața densă și opacă Străbătând

A ajuns democrația mai ceva ca un negoț Cu tot felul de-nțelegeri mai abitir ca la târg Unde toți vorbesc de cinste dar votează tot un hoț Să ne mintă , să ne-nșele cu

Nici o măsură de-austeritate N-a fost pe placul celor din popor Iar multe dintre ele au fost luate În detrimentul cetățenilor Iar după ce-a trecut cât a trecut S-a

Ce poți să-i faci unui neisprăvit Ce n-are nici cultură nici decență Și care este-atât de necioplit Prin atitudinea-i de insolență? Unul care se crede prea deștept Pe-un

Mai la deal de casa noastră Un vecin și-a luat nevastă O drăcoaică de muiere Dragă și inimii mele Eu de câte ori o văd E furtună și-i prăpăd Iar când îi aud

Euro-iobăgia câștigată Cu-atâtea sacrificii consimtițe Ne-a demonstrat la toți incă-odată Cât e românul nostru de cuminte Și cum ascultă el ca mielușelul De neamț, francez,

Le-ați luat și biberonul de la gură Și pamperșii de pe la funduleț Știind că o asemenea măsură

Eu zic ca să vă hârjoniți mai tare S-arătați care sunteți mai ”deștepți” Că hârjoneala-înseamnă dezbinare Într-un moment când nici nu te aștepți Ambițiile voastre

M-ai alăptat la sânul tău întâi M-ai legănat de câte ori plângeam N-ai încetat nicicând să mă mângâi Chiar și-n momentul în care dormeam M-ai sprijinit de mână să