ADRIAN ANGHELESCU

Ai fost aleasă să-mplinești speranța Atâtor oameni care cred în tine Și pentru care tu ești siguranța Cât și dorința de-a trăi mai bine În ochii lor de-acum ești

Fărădelegi sunt multe peste tot Și printre noi destui răufăcători Iar cei cinstiți se zbat și ei cât pot Să-i depisteze pe-acești autori Și instituțiile ce-s create Cu

Niște unii, niște alții, Mari condeieri cu simbrie Îi critică pe votanții Dornici de democrație Și se screm să ne transmită, După ce citesc sondaje, Cu pana lor

Din Constituția care-o avem Cu ambiguități și compromisuri Putem deduce cam cine suntem Și cât habar avem noi de înscrisuri Iar dacă ne-o mai și interpretează Zegrean și

Ce-am văzut astăzi la Președinție Când se aniversa evenimentul Am văzut ceea ce de fapt se știe Adică cine-o fi inteligentul ? Au luat cuvântul toți dintre cei

Al naibii de șiret „Nașul” S-a ales din nou cu cașul În recenta Adunare El s-a supus la

De pe vremea lui Pazvante Cu generator-motor Și cu mese basculante A rămas un laminor Ce-a scăpat nedemolat De furia lui „georgică” Un farsor înfumurat Dar în fond un

Ploua mărunt prin fumul dens și greu O ploaie roșiatică, murdară Și zgomote mă-mpresurau mereu Mă speriasem pentru-ntâia oară Acolo, lângă poale de furnal, Mă rătăcisem

Iată că mor și oameni indignați Când și-amintesc de cele ce-au trăit Și când îi văd pe-acei neobrăzați Bătând la poarta celui fraierit "Recalcitant" fiindcă i-au tăiat

Ei „repornesc inima României” Și fac „proiecte de prosperitate” Translatând toate schemele hoției În viitor din actualitate Adică tot un fel de ce-a mai fost Și sinonim cu-acel „Să trăiți

Noi am ajuns de-atunci cobaii lumii Pe care unii fac experimente În guvernarea aceea a rușinii Când „bocul-chior” făcea aranjamente Neavând bani de prezidențiale Chemat-au

Atunci când stenogramele „vorbesc” Despre-un judecător de înaltă curte Oare n-am dreptul ca să mă gândesc Că pe-acolo dreptatea se împute ? Când csm-ul nu se sesizează De

De-acum poți să visezi la tot ce vrei Și să obții tot ceea-ți ce dorești Că ai destul potențial să iei Dar și ambiție să reușești Și te poți avânta în zborul tău

După atâția ani de căutări Avem și noi de-acum o candidată Ce se ridică peste așteptări Prin personalitatea ei marcantă Suntem sătui de toți aleșii care Și-au rezolvat

Tainele nopții se cam risipesc Sub strălucirea stelelor din cer Ce cu-ale lor luciri le izgonesc Dezvăluind al negurii mister Se risipesc mari bezne fioroase Ce nu pot

Totul se vestejește împrejur Frunza din pomi devine ruginie Căzând încet înspre pământul dur Precum un fulg ușor de păpădie Iarba de prin poiene și

Când se tăiau și pensii și salarii Sindicaliștii erau mielușei Le dispăruseră protestatarii Iar liderii le-au dispărut și ei Probabil că erau de-aceeași parte Cu cei ce

Euro-iobăgia câștigată Cu-atâtea sacrificii consimtițe Ne-a demonstrat la toți incă-odată Cât e românul nostru de cuminte Și cum ascultă el ca mielușelul De neamț, francez,

Orbecăiți într-o orbecăială Voi care luminița n-o găsiți Că nu m-am dumirit de bâjbâială Și nici nu știu de ce orbecăiți Pentru că toată buluceala voastră Prin care-ați

Eu n-am decât o singură vorbire Rostind cu ea mereu mii de cuvinte Pe care-am folosit-o cu simțire Și azi, și ieri, însă și mai-nainte N-am nici pretenția că-s

L-am văzut pe cel cu sapa Cum trudea din răsputere Urmărit de cel cu mapa Din spatele sticlei cu bere Și cum făceau amândoi Ceea ce știau mai bine Deducem că pe la

Acei opt sute patruzeci și trei Un alt popor trăind în altă lume Sfidează șapte milioane de plebei Pe seama cărora se-întrec în glume Aceasta e realitatea-n țară Care s-a

Ne-a bătut ungurimea inc-o dată Când s-au strâns astăzi peste două mii Iar națiunea noastră dezbinată E plină numai de palavragii N-avem curaj nici solidaritate Așa cum

Mă-împiedicam de stive de oțel Pe unde azi mă-împiedic de moloz Și tot mai des ascult câte-un mișel Ce-ar vrea să-mi spună că e viața roz Numai că el, mișelul, chiar