Poezie

Destin

1 min lectură·16 noiembrie 2012

Mediu

Ploua mărunt prin fumul dens și greu

O ploaie roșiatică, murdară

Și zgomote mă-mpresurau mereu

Mă speriasem pentru-ntâia oară

Acolo, lângă poale de furnal,

Mă rătăcisem hoinărind agale

Habar n-aveam că peste-un cincinal

Voi poposi din nou pe-această vale

Mă luase valul vieții să mă poarte

Capcane-mi întindea la orice pas

Cei ce mă ocroteau erau departe

În locul lor de veci fără de glas

Singur, frustrat, cu idealuri frânte

Mă-ndepărtam încet de ce-mi dorisem

Timpul trecea și mă purta oriunde

Prin locuri care nu le bănuisem

Și-ntr-un târziu chemarea a venit

Ca mâna-ntinsă unui înecat

Să vin , să mă opresc din hoinărit

Și să trăiesc aici cu-adevărat

Să stau în preajma vechiului castel

Să m-adaptez la noul început

Și să slujesc colosul de oțel

Cât am putut și cât m-am priceput .

001.034

ADRIAN ANGHELESCU. “Destin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-anghelescu/poezie/14018169/destin

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.