Poezie
A rămas un laminor
1 min lectură·
Mediu
De pe vremea lui Pazvante
Cu generator-motor
Și cu mese basculante
A rămas un laminor
Ce-a scăpat nedemolat
De furia lui „georgică”
Un farsor înfumurat
Dar în fond un pișpirică
Cu cajele demodate
Duo, troi, finisor
Profilele fasonate
Le lamineayă cu spor
De se zgâlțâie platforma
Hopa-n sus și hopa-n jos
Iar dacă nu iese norma
Manageru-i mânios
Rotund , șenilă, brăzdare
Din calibre ies o droaie
Și pe calea de rulare
Se-ndreaptă spre fierăstraie
Unde zgomotul tăierii
Îți țiuie în timpane
Ca un glas al disperării
Dacă nu porți antifoane
Prin vacarm, aburi, căldură
Praful fin se tot așază
De constați c-a ta făptură
Și la umbră se bronzează
Dacă mai ai și norocul
Ca să bați pene la caje
Poți oricând ca să schimbi locul
Cu minerii-n abataje
Iar asemenea condiții
De muncă perfect reale
Le-au catalogat bandiții
C-ar fi condiții normale
001.016
0