Căpșune, cale și gazon

Incepe sa fie. Si nu-ti spun ce dintr-un simplu motiv: tu stii pentru ca... si nici asta nu divulg ca sa ramana taina... nu stiu ce-ai facut de cand nu te-am mai vazut, dar ce spui acum se potriveste perfect cu... s-ar putea ca intr-un punct al mesajului sa apara dilema... dar nu asta-i problema... esential este ca vidul perfect nu exista... eu ii spun Lema vidului... tu-i spui cum vrei. ce legatura intre Lema si dilema? cine doreste explicatii le va gasi... important este ca pe langa capsuni, adu-ti aminte ca acum sunt castanii, salcamii si-s foarte aproape teii... unde-i punctul de tangenta? in dialogurile perpendiculare despre care nu-ti spun nimic ca sa vii cu tunelul de pe versantul opus... era o vreme cand l-am cunoscut pe cel plecat... mereu se intampla aceasta... precum constanta lui Euler, ori cea a Atractiei Universale... din multele care le stiu, inca nu stiu cum se aduna constantele in atatea variabile...

era o vreme când l-am cunoscut pe cel plecat.
dar dacă eu sunt chiar cel plecat?
rezultă că vremea aceea încă nu a venit.
Adela

vremea aceea este tot Tympul cu noi. nu te grabi cand faci noduri navodului tau. \"gazonul scoate aburi albaștri\" si-i Albastrul care-l obtii din Galbenul de Atunci si Verdele mugurilor de Acum... am un pic de oboseala si-un alt spatiu ma tine in muncile lui... dar tu revino pe ce ti-am spus si gasesti ce n-ai reusit pana acum...

Minunate flash-uri de imagini perfect conturate, acel gen de sclipire care fara sa vrei o simti, o gusti si o traiesti. Mi-au placut mult prima imagine a capsunii si senzatia aceea de zahar zgruntos si amintirea copilariei, vara, cand parul ni-l taiam de cald

Cu drag,
Cristina

și eu cred în siametică. în posibilitatea ca universul cuiva să se regăsească, sub altă formă, în universul altcuiva. dar nu într-atât încât să revin pe ce mi-ai spus, ca să găsesc ce nu am găsit încă. asemănările, subiective sau nu, nu presupun cu necesitate identificarea.
tu ai Tymp. eu am contra-timp. chiar privind departe, este posibil să nu găsesc niciodată ceea ce te aștepți să găsesc. poate pentru simplul fapt că Spațiul meu este altul.
îți mulțumesc pentru interpretări și încercarea de a [mă] înțelege.
Adela, cu drag

senzația aceea, când părul ni-l tăiam de cald :) frumoasă spunere, plăcută amintire...
mulțumesc și mai treci.
Adela

aș renunța la albaștri, pare un clișeu de care nu are nevoie poema. plăcută poezia, plină cu sugestii care pe mine m-au atins.

De ce zici: si eu cred in siametica? Mai exact era fara \"si\". Iar despre intelegere as vorbi mai degraba in termenii complementaritatii. Ma bucur cand sensibilitatea ta reuseste imagini ca asta:

\"căluțul înhămat la soare
își tremură pielea
sub muște\"

Restul, cand fructele vor pargui...

îți mulțumesc.
Adela

in versurile tale viata si moartea coexista, impletindu-se, nascandu-se una pe cealalta fara sa putem sesiza barierele trecerii, punctul in care viata devine moarte si invers...apar imagini care mi-au placut mult:
\"căluțul înhămat la soare
își tremură pielea
sub muște\"
sau
\"cireșii roșesc
pentru toți
ceilalți\"
(ca si mesajele din parul lor...)
m-am dus cu gandul si la o ciclicitate a acestei coexistente, alcatuita din sapte pasi...
cam asa a trecut prin mine poezia ta...
cu drag,
ioana matei

mă bucură mult acest semn, pentru că arată o percepție limpede a textului, corect înțeles de la început până la sfârșit. îți mulțumesc.
Adela, cu drag

mă bucur că te-a atins :)
acum, la albaștri nu pot renunța, pentru că gazonul e făcut din gudron... inițial așa și trebuia să se intituleze textul, \"gudron\", dar m-am gândit că poate confund eu cu zgura... în fine. deocamdată rămâne așa.
Adela

\"cireșii roșesc
pentru toți
ceilalți\"

Adela Setti

Superb poem în trei vesuri. Oglindește emoția și bunul simț al cireșului care vine cu primele fructe ale anului. Cît de perfectă e natura!
Toată stima.

îți mulțumesc pentru semn.
mai treci.
Adela