Linia de finiș

Îmi place mai mult varianta în română decât cea în engleză. Aici totul pare mai cald, mai calm și forma este alta. În engleză forma ghidează ritmul, care de altfel este un pic mai alert. Interesant punctul de vedere, ochiul critic aici. Niceee!

cu prietenie,
Marius

o așezare de cuvinte originală, o poezie cu puls care mi-a trezit sentimente de considerație către modul de a scrie al autoarei

citez pasaje care mi-au creionat în minte elemente din titlu ( menționez: redutabil ): probabil nu voi ști nicicând
care sunt
căile tale / cum faci uneori pe turista / parcă aș sta aici de un secol
în scaunul ăsta fără rotile
urmărind din priviri trecătorii

dacă ai fi
fata aceea ciudată
camera asta s-ar deplasa
de una singură
să te întâmpine
cu mine cu tot - pentru ultimile șase versuri te invidiez, cu sentiment alb desigur, sunt versuri de o profunzime excepțională

cu sinceritate, Silvia

mă bucur că ați citit cu plăcere; mulțumesc.