Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Elucubrantă

Unna

1 min lectură·
Mediu
nimeni nu așteaptă cu lumânarea aprinsă
când treci tu podul
în rochie albastră dintr-un salt
în luntrea cea mare
pescărușii își scutură penele penele
se calcifiază
până jos pragul tău e plin de nămeți
insolubili
dintr-un salt pe deasupra direct
în luntrea cea mare
intri ieșind
din lumea noastră cum niciun sfânt
cum nicio fecioară
prima oară erai prea săracă
a doua oară vorbeai prea mult
a treia oară abia te-am văzut cu coada
de pește la pândă a ochiului
îți lipseau cuvintele și toate nevoile
erai de neatins și atât de i
rezistibilă
Unna
strălucești uneori
te-ai ascuns sub pod într-o cicoare
în flacăra lumânării dospești mana mea
cerească
iar luntrea cea plină de carne desfundată se
sfințește sub pasul tău
desculț
chiar și pescărușii vor să umble acum
cerul prea dens fărâmițează ciment
oare îți amintești
că ne-am înecat
în timp ce beam una din
cealaltă?
___
Copyright Adela Setti
044144
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
152
Citire
1 min
Versuri
36
Actualizat

Cum sa citezi

Adela Setti. “Elucubrantă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adela-setti/poezie/1765395/elucubranta

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@alexandra-alb-tatarAT
Alexandra Alb Tătar
Ratiunea isi stinge in nea
ultima lumanare
ca sa intri iesind dar din ea
saltand in luntrea mare
sa te pierzi stralucind cu glas stins
sa te ineci in mine
sa m-atingi cu al tau neatins
sa-mi amintesc de tine...
0
@adela-settiAS
Adela Setti
mulțumesc frumos, Alexandra.
0
@irina-nechit-0020579IN
Distincție acordată
Irina Nechit
Poem răscolitor. Mă bucur mult că l-am descoperit aici. Detașare de forfota zădărniciilor, imponderabilitate, trecere din laic pe tărâmul sfințeniei, creștere treptată și implacabilă a tensiunii, întâlniri cu totul neobișnuite dintre cuvinte, ruperea de moda literară decare totuși se ține cont, păstrându-se moderntitatea în structura scrisului dur, sever, senin, ca mijloc de purificare. Versuri miraculoase:
strălucești uneori
te-ai ascuns sub pod într-o cicoare
în flacăra lumânării dospești mana mea
cerească
iar luntrea cea plină de carne desfundată se
sfințește sub pasul tău
desculț
Și cruzimea cerului:
\"cerul prea dens fărâmițează ciment\"
Personajul UNNA are viață, are vervă, eleganță, e înspăimântător, trebuie evidențiat, de aceea acord o Stea.
0
@adela-settiAS
Adela Setti
nu mă așteptam.
Adela
0