Jurnal

Cuiul de coșciug

la 12 Dec seara

1 min lectură·13 decembrie 2006

Mediu

am intrat în magazinul de coșciuge de vizavi mirosea înțepător a baiț și reavăn de la așchii de undeva din umbra unei coroane meșterul a ridicat o sprânceană spre mine prea tânără să caute ceva pentru sine i-o fi murit cineva? prea tânără să se ocupe ea de toate o fi nebună? parcă ochii ăștia codați se uită prin lucruri prin mine și prea are dungi prin toate hainele și prea îi atârnă paltonul ăsta de băiat am cerut cu împrumut un cui dar la ce vă trebuie? ca să atârn portretul mamei lângă fereastră. --- N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.

0286356

Despre aceasta lucrare

Autor: Adela Setti
Tip: Jurnal
Cuvinte: 113
Citire: 1 min
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Adela Setti. “Cuiul de coșciug.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adela-setti/jurnal/220037/cuiul-de-cosciug

Comentarii (28)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Paul Gorban13 dec. 2006

iata ca de la un me;ter de coșciuge poti cere cuie și pentru altceva... frumoasă încercare... poemul nu te lasa sa il porasești pe parcurs... esti curios, ca si meșterul de ceea de vrea poeta, fata... mi+a placut... în fond cuiul memei e sugestiv în acest poem, dovada că fiecare are nevoie de un cui pentru o poză... plăcut poem

Adela Setti13 dec. 2006

mă bucur că ți-a plăcut nota cu care începe jurnalul meu.
Mai treci.
Adela

Ioana Geacăr13 dec. 2006

Poezia asta m-a dărâmat pur și simplu. Nici un bocet, țipăt n-ar avea ecou precum lovitura asta a simplității. Orice obiect se încarcă de semnificația, sentimentele unui loc ca acel cui de coșciuge în care va sta chipul mamei. Psihologie abisală. Dumnezeule!

Adela Setti13 dec. 2006

Mulțumesc pentru felul în care știi să receptezi durerile și bucuriile mele. Cu cititori ca tine, nu e greu să mă simt acasă aici.
Adela

elis ioan13 dec. 2006

un text foarte bun, pornind in primul rand de la ideea acestuia, dar si ca realizare. felicitari!

Adela Setti13 dec. 2006

mulțumesc.
Adela

Vasile Munteanu✓13 dec. 2006

un cui este doar un cui; iată adevărul (simplu, ca orice adevăr) care stă la baza acestui text; îmi place, de asemenea, evidențierea celor două planuri: universal (antreprenorul) vs. particular (poetul), primul înscriindu-și activitatea într-o ordine (chiar dacă aparent sinistră) firească a naturii umane, cel din urmă fiind motivat de o pornire comemorativ-afectivă.

cred că textul ar mai putea fi lucrat puțin (de exemplu, asocierea proaspăt+înțepător+reavăn mi se pare redundantă; de asemenea, în s2, se poate renunța prin regândire topică excesul de prea/pentru/parcă).

cu drag,

Adela Setti13 dec. 2006

Textul era cald exact așa cum l-am scris aseară.
Îl revăd, observațiile tale sunt foarte de bun simț.
Adela

Adela Setti13 dec. 2006

Nu pot să renunț, fiindcă prea ieșeau toate din căutătura meșterului.
Mulțumesc pentru apreciere și lectura atentă.
Tuturor, numai bine.
Adela

Vasile Munteanu✓13 dec. 2006

mai luat prea în serios :); în definitiv, repetiția este și ea o figură de stil, putând foarte bine să sugereze, de exemplu, \"mecanica prelucrării prin în-cui-are\", caracterul repetabil al actului etc.

nu, mai bine :).

Distincție acordată

Vasile Munteanu✓13 dec. 2006

aș putea să mai remarc:
a) metafora echilibrată, generatoare a unui ritm monoton, ca într-un bocet abia perceptibil;

b) ingenuitatea poetului, care în prezența unei astfel de \"gravități\" își păstrează atitundinea firească de copil;

c) dramatismul ușor retoric și dinamica sensurilor abia sugerate.

Adela Setti13 dec. 2006

încă o dată.
Cred că de undeva mama se bucură să își vadă portretul într-atât înstelat.
Adela

Irina Nechit13 dec. 2006

Poemul ajunge imediat la cel care stă în fața lui, căci îi arată o secvență tragică, realist-metaforică, a vieții și-l face să tresară la auzul cuvintelor: \"prea are dungi prin toate hainele\", \"prea îi atârnă paltonul ăsta de băiat\" și, un final sfâșietor, \"ca să atârn portretul mamei/ lângă fereastră\". Tristețe adevărată, reușită foarte reală.

cornel marginean✓13 dec. 2006

s-au spus cam toate
imprumutul din cererea cuiului are o rastalmacire care continua ideea poeziei, cand se anunta de fapt incheierea suspansului prin surpriza interesanta ce urmeaza, si nici nu este credibil , un cui se cere pur si simplu si se plateste sau nu, si nu se returneaza niciodata, nu il ai si il ceri
cred ca imprumutul este si o replica neclara data mesterului prin a-i prescrie si lui folosirea cu acealsi scop al cuiului adus inapoi
are prea mult sens cuvantul si cred ca merita scos
altfel, felicitari pentru poezie

Adela Setti14 dec. 2006

Tamara - mulțumesc pentru sensibilitatea cu care te+ai aplecat asupra textului.
Cornel - există împrumuturi \"nerambursabile\", ca și acelea de zahăr și ulei de la vecini. Nu mi s-a cerut să plătesc cuiul și nici nu mă aștept să îmi fie cerut înapoi :) Îți mulțumesc pentru trecere și lectură.
Vă mai aștept.
Adela

LȘ

Livia Ștefan14 dec. 2006

o poezie care m-a impresionat. originală. fără balast. fără prea multe vorbe, cu o stare inocentă, naivă și de aici tocmai suferința aia care îți umple paharul.
foarte bine, continuă așa!
toată admirația mea:)...

Adela Setti14 dec. 2006

Sunt bucuroasă și surprinsă de vizită [cu atât mai mult cu cât [sincer] mă temeam de severitatea ta :) fapt pentru care am și evitat să îl citesc imediat].
Bine ai venit și mulțumesc pentru lectura atentă, apreciere și urări. Te mai aștept.
Adela

Anni- Lorei Mainka14 dec. 2006

imagine buna, inspirata, rupta din viata, si ma face sa te mai caut

Adela Setti14 dec. 2006

you\'re welcomed, anytime.
Adela

Mihai Robea16 dec. 2006

aparent simplu; dar gesturile, cuvintele, privirile sunt încărcate de sensuri. O imagine vie, rămâne, te însoțește.

Rautoiu Alin16 dec. 2006

Cuiul este doar un cui, dar acel cui are o semnificație aparte. Acel cui ar fi trebuit să închdă un sicriu, sau ar fi intrat în construirea unuia. Nu este doar un cui, atunci când o să cadă nu-l vei mai putea înlocui. Și dacă stai să te gândești, este la urma urmei doar un cui(dar unul puțin mai special). Tot textul este o întrebare, cu un răspuns relativ ciudat(dar de ce tocmai lângă fereastră?).
Da. Un text f. bun, inteligent, care stârnește discuții tocmai prin simplitatea sa.

Daniel Gherasim18 dec. 2006

fix de ziua mea Adela, tu căutai cuie...păi de ce nu ai venit la mine...îți dădeam eu...\"cu împrumut\"...
în rest...aceeași impresie ca a Ioanei Geacăr. M-ai lăsat mască. Demult n-am mai citit așa poem bun. Mă bucur că am facut-o astăzi...niciodată prea târziu...și totuși...în 12 era ziua mea...am 16 ani

Adela Setti18 dec. 2006

Mihai - mulțumesc pentru lectură și cuvintele frumoase.
Alin - lângă fereastră pentru că acolo era loc, și pentru că acolo stau când sunt acasă. Mă uit la copacii din curte și la mama.
Daniel - La Mulți Ani :)
Adela

Sonia Baci19 dec. 2006

Incepand cu \"magazinul de cosciuge\" si sfarsind prin \"portretul mamei mele langa fereastra\" determina un contrast, o opozitie intre termeni simbolica ce-ti sugereaza nevoia de a te elibera de melancolie, insa aceasta nevoie te adanceste mai rau in ale tale abisuri.
In cazul in care gresesc, te rog corecteaza-ma.
In orice caz, e o poezie excelenta prin sentimentele profunde transmise cititorului!

Adela Setti19 dec. 2006

nu greșești. De cele mai multe ori încercând să luptăm cu o stare, ne adâncim și mai mult în ea. De multe ori uitarea e cea mai de dorit soluție la toate. Din păcate nu putem deveni amnezici pocnind din degete.
Cu prietenie,
Adela

Leonard Ancuta22 ian. 2007

pe cuvant de onoare: stateam si ma gandeam ce poezie mi-a placut mie de pe site-ul asta. asta, e raspunsul. nu are nici o legatura cu faptul ca m-ai comentat. a trebuit sa caut pe google dupa nume sa-ti gasesc poezia, fiindca nu stiam ca e scrisa de tine. felicitari.

Diana Suciu13 apr. 2007

Am ramas muta cand am citit finalul poeziei. Pot spune ca e cutremuratoare, sincer m-a miscat. Cuiul din magazinul de cosciuge ajunge in final sa fie suport pentru tabloul dragei mame, al unei imagini pure. In plus de asta inceputul si finalul se contrasteaza.
Felicitarile mele!

Cu drag, Diana Suciu aka Anaid Siana

Vătafu Gabriela Teodora12 sept. 2007

un poem foarte bun, idee originala, final cutremurator. nimic in plus, nimic in minus.

Gabi