celei care m-a scris

de la jumătate încolo m-a cucerit, mai exact de la te înnoiesc încolo. pentru că nu e moale deloc, deși sensibil, și asta, ca să duc șirul explicitării mai departe, întrucât alege simplitatea fixării cadrului și o la fel de simplă imagine pe care o redă cel puțin binar (prin călcâi, respectiv gură).
asta dinamizează și întărește, echilibrând cu poate prea emotivul intro și cu mai des folosita idee a hainelor de sărbătoare din prima parte.

mi-a placut trecera lui prin tine ca printr-o poarta speciala, fara haine asa liber si natural.apoi faptul ca la capatul drumului se afla alta deschidere, si nu pui oprelisti, drumul nu are bariera si capat de fapt, de abia de aici incepe povestea.
mcm

Mădălina, ca de obicei cu multă acuratețe spui ce simți, apreciez asta foarte mult.
MCM, încântată de trecere, dar acesta nu este un poem de dragoste :)