din tabloul ăsta ți-am lăsat doar mâinile.
mi-am zis că n-ai nevoie de restul corpului pentru o îmbrățișare.
de asemenea, pe noptieră ți-am lăsat o mină de creion,
apoi m-am răzgândit și am lăsat
sex.
totul se închină la sex, de la enoriași până la patriarh
de la cel care dă pâine, până la cel care primește.
toți scriu despre sex.
până și poeziile care nu sunt despre sex,
ascund asta în
mă aghiuță mă
îmi zicea bunică-mea
iar eu furișat sub balcon
inhalam fumul tău de țigară colectam scrumul tău fulguind
mă aghiuță mă cum ieși tu pe stradă în pielea goală
șterg geamuri
mereu m-am gândit că oriunde te-ai îneca în marea neagră
te-ai simți ca acasă.
daca ai întoarce fața spre mal înainte să mori
ai vedea călușarii cu capul în pământ.
așa se zice,
e o copie a lor
aș putea să fiu un clește de rufe aruncat într-o pungă de plastic
tu într-o zi să mă scoți, să-mi caști gura
iar eu să apuc cu toți dinții
rochia ta cea mai frumoasă.
bagă-ți colții în chitara asta
și vei simți prima ta partidă de sex
primul tău răcnet animalic
mușcă din ea
și lasă-ți acolo sămânță de vorbă
înmultește-te
iar ce mai rămâne redu la absurd.
hai mă timpule,
lasă-mă așa să am doi feți cu corn în piept,
cu minge de pluș,
că nu știu mă,
nu știu motorașul ăsta de inimă cât de frate îți e
și noi suntem de cruce,
hai lasă-mă,
lasă-mă
mă uit într-un punct fix
ca anthony hopkins în silence of the lambs
și cu mintea parametrică într-altele.
mă întinzi să mă iubești și-ți închipui un câmp încărcat de miei
care mai de care cu
ar trebui să faci masterul ăla în tricou și blugi.
ai înțelege după doi ani
care sunt asemănările între cum sărut și cum fac nodul la cravată.
dacă te-ai specializa de exemplu în filosofia
dă-mi să calc cu tălpile tale
sunt curios
cum se simte țărâna sub ele
și ce porecle primesc femeile
ce nume și prenume află și uită totodată
sunt sigur
pământul are o limbă nouă pentru
tocmai am ieșit dintr-un ochi ca dintr-o licoare de vin
priviți-mă cum îmi desfac coatele
și ies din lumea în care am vândut clătite și cățeluși
ca dintr-o coajă
băteți-mă cu pleoapele v-am
am cioc.
am gheare lungi până în frunte adânci ca o platoșă.
sunt zeu.
când și când cobor cu casca de harley davidson la subraț
și las o dâră adâncă până în venele pământului.
trebuie să mă fi
o femeie zicea
pot să te iubesc în toate felurile
și atunci mi-am dat seama că pe acest bărbat femeile îl vor drept.
are un fel de coppyright.
mă întrebau ce știi să faci
pot să trag de sfoară
mama avea sandale simple, bijuterii de epocă
și o rochie albă.
tata avea pantofii plini de praf și pantalonii călcați.
n-am inteles niciodată
de ce orice șosea pleacă din sânul mamei
și de ce
motto:
"volumul ăsta l-aș putea numi simplu 'femeia'."
mă uit în ochii mariei, maria nimic.
îi despic cerul, îi împart pământurile, mă vând satanei,
mă fac orient express de noapte și de
anul ăsta mi-au plăcut femeile mai mult ca oricând
de aceea
mi-am făcut colier din nopțile pierdute fără ele
și-un ghiul
în așteptarea celei mai netrebnice
am impresia că stai deasupra mea cu un etaj
și de acolo coși cu ață albă toate ideile mele
steagurile astea care fâlfâie dumnezeu știe în ce părți
odată de partea morții
odată de partea unui om
așa trebuie să înveți
moise vedea în alb-negru
focul era același cu rugul
dumnezeu același cu vocea
cu mâna cu lepra cu șarpele
culorile sunt capace de bere alb-negre
uneori sub formă de
întorci mâinile în mine
ca și cum te-ai întoarce pe cealaltă parte într-un somn lung
iar "minele" rămâne pat
când și când s-asiste
coșmarul nebănuitelor tale organe.
m-am hotărât să te caut.
nu pentru că știu ce simți când vorbești unui om
ci pentru că din punct de vedere economic
iubirea mea are aripile zdrelite
iar spațiul dintre ea și ea însăși se
stau în fotoliu
și aștept să mă găsească marea iubire
și când nu vine
deschid geamul să-mi intre toată marea în casă
dar n-o las să holcăie mai sus de fotoliu
fiindcă acolo
m-așteaptă
n-am să mă mai spăl n-am să mai fac nimic bun pentru mine,
până vei veni cu o torță în fața blocului
și-o să murim ca lupii după căldură
sau după cosit
fiindcă după fiecare cuvânt pe care nu-l
cineva ne-a zis să ne luăm o cameră
iar noi ne-am luat două și apoi trei
și nu ne-am oprit niciodată în ordinul numerelor naturale
până când noi înșine am devenit o cameră
un acvariu
și pestii